“Pamfletele” lui Paturica, zis Moise. Prin omisiune

intrebareImi tin intotdeauna promisiunile. Si, asa cum scriam, in prima postare, azi, am continuat sa citesc. Si, sa-mi amintesc… In “cutia mea veche cu amintiri” stau documente, stau lucruri care nu s-au spus vreodata.

Intrebari cu raspuns. De ce omite Paturica zis Moise anumite nume din “ecuatiile” lui de “sindicalist” pe blogul prin care isi revarsa “protestele” numite de catre el “pamflete”,  impotriva Radio Romania? Mai precis a  actualului presedinte al institutiei?

Nu scriu astazi ca sa-i dau importanta lui Paturica. Nu. Ci, doar pentru ca zilele acestea m-am “impiedicat” de un nume. Si mi-am amintit. Multe.

Prin “omisiune”,  lipsesc nume importante, precum Constantin Postasu, fost consilier al presedintei SRR, Maria Toghina, din perioada 2005-2010. Ulterior, sef al serviciului administrativ. Pensionar din Ministerul de Interne. Chiar nu i-a reprosat nimic dl fost membru al Consiliului de Administratie, acestui domn? Sa intelegem ca au colaborat foarte bine? Pentru ca, ulterior, altor consilieri, din alte mandate, le-a pus plangeri penale, i-a dat in judecata, etc.

Nu veti gasi numele lui Constantin Postasu, mentionat de “aparatorul sindical” “denuntarul drepturilor fundamentale” nicaieri pe blog.  Poate pentru ca in demersurile sale de sindicalist Paturica zis Moise a colaborat cu un Sindicat al politistilor? O arata in spatiul public. Uneori se teme. Dar, adevarul iese intotdeauna la suprafata.

E dreptul meu sa-mi pun intrebari. E dreptul meu sa inteleg ce vor unii? E dreptul meu sa spun adio unei institutii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata, unei meserii la care-am tinut si-am respectat-o. Adio, dar, nu inainte de a-mi aminti.

O “retea” mica si cu scopuri “mici” de a face bani, pentru a-si depasi complexele. Si, uitand, multi ani la rand ca Radioul public nu e bucataria lor, acolo unde barfesc cu vecina, la o cafea.

Cel care-a vrut sa schimbe mentalitatea aceasta a devenit “tinta” lor. A barfelor si a calomniilor lor. A aruncarii cu mizerii in spatiul public, intrandu-i in spatiul personal, terfelindu-i imaginea. Dar, aceasta nu a facut decat sa arate ca speranta de a curata zatul de cafea de pe canile din bucataria lor murdara, sa ramana un scop. Pana la urma, Radioul public nu este locul in care se amesteca mirosurile unei “bucatatarii” de bloc si nici locul unde nu s-a aerisit de mult timp. E curat si se pregateste sa fie si mai aerisit, odata cu venirea primaverii.

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s