Umar la umar, cu dezamagire. Dar, fara aroganta!

disappointment-expectation-realityAm sperat multi ani ca, ceva, se va schimba. Lumea intreaga avea nevoie de o schimbare, nu numai locul,  unde, unii, pretinzand ca sunt jurnalisti, sunt, de fapt, politruci. Traiesc din a face politica si nu politica editoriala. In fiecare meserie e un jurmant pe care-l faci cu tine, pentru a fi onest, pentru ca, dimineata, cand te trezesti sa nu te scuipi in oglinda. In ochii fiului meu vad ca nu sunt ca ei. Vad sinceritatea si sentimentele pe care i le-am insuflat o viata fara mizerii, fara compromisuri, fara dorinta de a avea bani si pozitii. Muuulti bani.

Asa ca, dintr-odata, dupa luni, ani de asteptare activa ca lucrurile se vor schimba, ca “uzurpatorii breselei”asa cum ii numesc vor fi disparut singuri. In neantul uitarii. Ca tzatzele si ospatarii dar si precupetzele nu-si vor mai gasi un loc confortabil, langa umarul meu.

Numai ca, din nou am fost nevoita sa interactionez cu ei. Fiecare neuron pe care-l au se concentreaza pe politic si politizare si pe castigare de influenta si bani.

Speranta aceea pe care-o aveam privind o schimbare a trecut. Daca ma aflu cu umarul sprijinind o cauza intr-o parte si in cealalta privesc in ochii unei persone care, cred eu, simte si gandeste la fel, si, dintr-odata umarul acelei persoane dispare…se evapora in colturile unor interese…altele decat cele impartasite cu mine pana atunci, ce fac? Raman singura, acolo, privind inapoi, analizand, dar, si inainte, stiind ca INTOTDEAUNA EXISTA O SOLUTIE!? Sau ma ascund?! A doua optiune nu pot s-o am, nu-mi sade bine…deh!

Dezamagirea? E un cuvant plin de incarcatura emotionala. Ori, nu e momentul. Inteleg, insa, ca umarul respectiv a fugit, pazindu-si dosul. Si, nu pot condamna. Nici macar minciuna, manipularea pe care le-am simti in orice cilipa. Dar, am iertat.  Aroganta? E o slabiciune. Eu asa o vad. In spatele ei se ascund multe slabiciuni. .

LUCRURILE NU SE VOR SCHIMBA NICAIERI IN ROMANIA atat timp cat multi vorbesc exagerat in spatiul public, profita, se sprijina pe onestitatea unora si …fug. Pentru ca spatele sa ramana  intact. E bine, deocamdata. Ei se afla sus si ametesc de bucurie. Eu sunt tot acolo si dimineata zambesc, ii multumesc lui Dumnezeu pentru o noua zi, beau un pahar cu apa si privesc cerul. Pasesc mai departe. Nu fug, nu abandonez! Dar, actionez!

 

ONG- urile mici sunt mici. Si au “complici” peste tot. Dar, cine le vede?!

 

glassesImi amintesc 2005, momentul sosirii Mariei Toghina ca presedinta a Societatii Romane de Radiodifuziune. Momentul in care doamna Mona Musca “a pus-o”. Asa scria presa, citandu-l pe Andrei Plesu, cel de atunci. Imi amintesc ca i-am solicitat colegei Maria Toghina sa spuna daca SRR era pe minus, daca are o strategie de a ridica audienta, daca…Doamna fusese reporter de teren,  acreditat la sectia partide politice.

A fost momentul in care am refuzat orice implicare in conducerea SRR, desi, unii  vorbeau despre mine. Am aflat mult mai tarziu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Mereu, in fiecare clipa.

Nu mi-am luat casa de la ANL ( vila) in cartierul dezvoltat de Elena Udrea. Si aceasta pentru ca nu beau cafele, sorbind zgomotos, cu astfel de doamne. Nu-mi place. Legea, spunea clar ca nu puteai sa ai peste 35 de ani. Pentru unii, a existat o derogare, inteleg.

In 2006, reprezentantii jurnalistilor din SRR au votat democratic la urne alegerea mea si a altor colegi, in Comisia Paritara de elaborare a statutului SRR si a Regulamentului Consiliului de Onoare. Echipa doamnei Toghina, mai ales consiliera sa, pensionara Rodica Madosa, a fost putin bulversata. Doamna pensionara consilier m-a sunat sa ma “felicite” si sa-mi spuna “cinic”, cum ii este stilul, ca nu se astepta la sute de voturi. Luasem peste 500, cu sprijinul Sindicatului Liber din care faceam parte. Am fost aleasa presedinta acestei Comisii Paritare. Lucrurile nu au functionat asa cum isi dorea conducerea . Pentru ca ne doream sa avem un statut modern, pentru ca doream introducerea unor legi necesare, pe care posturi moderne de radio din lume le aveau. Si lucrarile comisiei s-au blocat. Exista o dovada, o stenograma a unei sedinte de Consiliu de Administratie. Pe care o voi prezenta daca mi se va cere. In sedinta respectiva a fost invitat si raposatul Adrian Paunescu. Dorea doamna, astfel,  un gir din partea sefului Comisiei de Cultura din Senat? Mai dorea cumva si sprijin financiar? Situatia financiara a SRR era una delicata, o recunosc membrii CA de atunci.

Nu ca acum, pe mandatul actualului presedinte, pe care toate aceste ONG uri il ataca… Doare mult minciuna. Freedom House, Active Watch, Mediasind, etc, ONG uri mici… le stim istoria. Nu sunt ONG uri demne de luat in seama. Sunt sectii romane, in care unii au investit bani. Pana intr-o zi. Sunt, insa, si ONG uri importante si unde am onoare sa fiu membra.

Freedom House, azi, intervine in regulamentele interne ale SRR sa “apere” niste “jurnalisti” Pai, cum,  dna Guseth? Stiti foarte bine ca in statul de drept, in democratie, exista legi, regulamente. Ati vrut sa fiti ministrul justitiei. SI atunci? Ce facem cu o lege organica, 41, de functionare a SRR, ce facem cu Statul jurnalistluui SRR, ce facem doamna cu Regulamentele interne, avizate de Parlament, conform aceleiasi legi 41?  Sa le aruncam la gunoi, tocmai pentru ca dvs nu le cunoasteti? Ce facem cu “incompatibilitatea” dvs? Doamna Sararu impreuna cu dna Toghina v-au numit in conducerea Fundatiei Radio Romania, fundatie care, inteleg, ca acum este supusa unui audit.

Activewatch…hm! Ca sa mai spui despre Activewatch despre care Reporteri fara frontiere nu-si mai amintesc…Si care au scos un raport Freex, recent, unde-l citeaza pe “sindicalistul fost coordonator al pompierilor” Moise. Ah, da, e vicepresedinte la Mediasind, ba nu, Fair Mediasind, pentru ca tocmai au fost executati de instanta. Mediasind este alt ONG-sectie. Al cui? Pai al FIJ (Federatia Internationala a Jurnalistilor), care intr-un comunicat scria “Israel is  a criminal state” . FIJ care-a aruncat pe scari doua jurnaliste, eu si colega mea Nicoleta Balaci, la congresul de la Dublin. Si? Ghiciti? Am castigat procesul impotriva lor. Definitiv, irevocabil! Si-atunci? Ce ONG uri? Cine le vede?! Fonduri europene, proiecte? Da, toti. Ii cunosc foarte bine. O lume pestrita  unde ONG urile sunt mici si nevazute dar actioneaza atunci cand …trebuie sa darame ceva. Sau sa construiasca o platforma pentru cineva.

Deci, sa revin  la  aceste ONG uri “mici”.  Una dintre ele  tocmai azi a atacat  conducerea SRR, invocand in titlu numele presedintelui institutiei, in context negativ, evident…Nu ne mai miram. De ceva ani rup usile…la SRR. Freedom House are, asa cum spuneam,  o istorie cu SRR, prin presedinta si directoarea de comunicare.  In trecut. Presedinta acestui ONG, Cristina Guseth   ( da, da, doamna care era sa fie ministrul justitiei..) a fost in conducerea Fundatiei Radio, infiintata pe mandatul Mariei Toghina. Fundatia o avea ca presedinta pe Ruxandra Sararu. Director de comunicare numit de dna Toghina. Prin concurs. Dupa ce dna Ruxandra Sararu plecase din SRR si lucrase la Tofan Grup, la Radio Total, la Protv, la trustul lui Vantu. Iar de la trustul lui Vantu, din functia de director de Comunicare in SRR ridicase bani de la casierie, alaturi de alti “jurnalisti”  1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.vezi aici 

Si-mi amintesc cum regretatul Paul Grigoriu cand era director-general adjunct al SRR a fost rugat s-o primeasca pe doamna Ruxandra Sararu inapoi…Doamna, insa, a venit mult mai tarziu, direct in functia de director de comunicare. Unde…aici si dupa, aici. Incurcate cai…dar, am uitat, numai unii sunt nebuni, corupti, rai, vor functii, bani…Viata, insa, a demonstrat contrariul. Dumnezeu mi-a oferit totul. Fara bani si functii!

Doamna Toghina a spus in cadrul unei sedinte a Consiliului de Administratie din 2007 ca i-am contestat mandatul pentru ca “a refuzat sa ma puna sefa” Urat, doamna! Nu am vrut sa fiu sefa. As fi putut, dar, in paienjenisul respectiv trebuia sa te cheme, altfel. Am un document in care v-ati exprimat, astfel. Il voi face public in fata instantelor. De ce oare Reporter Virtual care se exprima aici sau aici. a tacut in ambele cazuri, de ani de zile nu mai scrie nimic?   Si am o presupunere, pe care sunt libera s-o fac. Oare nu cumva pentru ca intre Tiberiu Lovin, (vicepresedinte la Mediasind ca si Moise), initial, a existat o relatie de colaborare cu un alt fost membru al CA , “sindicalistul” Moise Adrian Valentin, cel care-a fost dat afara pentru abateri disciplinare grave de catre presedintele actual al SRR?  Asa se explica de ce Reporter Virtual a devenit “oficina” exprimarii acestui Moise? Asa se explica, oare, de ce “sindicalistul ” Moise nu si-a continuat “denunturile” legate de marirea salariului sotului de catre doamna Maria Toghina? Sunt intrebari. Oare de ce ANI, Agentia Nationala de Integritate nu s-a sesiat pentru o eventuala “incompatibilitate” in acest caz? Pentru c-am vazut ca pe vremea lui Horia Georgescu, cel arestat de DNA, la SRR a fost declansata o adevarata “furtuna” de incompatibilitati, lansata de “sindicalistul” Moise.

Raman intrebari si asa cum spuneam, am dreptul sa-mi le pun. Am dreptul sa stiu cine mi-a spart casa in 2009 si am fost nevoita sa  plec din tara. De ce dosarul de la politie a disparut? Poate, pentru ca bietii hoti, au uitat sa ia si alte lucruri, au luat doar un laptop…

Candva, voi afla. Va urma.