Umar la umar, cu dezamagire. Dar, fara aroganta!

disappointment-expectation-realityAm sperat multi ani ca, ceva, se va schimba. Lumea intreaga avea nevoie de o schimbare, nu numai locul,  unde, unii, pretinzand ca sunt jurnalisti, sunt, de fapt, politruci. Traiesc din a face politica si nu politica editoriala. In fiecare meserie e un jurmant pe care-l faci cu tine, pentru a fi onest, pentru ca, dimineata, cand te trezesti sa nu te scuipi in oglinda. In ochii fiului meu vad ca nu sunt ca ei. Vad sinceritatea si sentimentele pe care i le-am insuflat o viata fara mizerii, fara compromisuri, fara dorinta de a avea bani si pozitii. Muuulti bani.

Asa ca, dintr-odata, dupa luni, ani de asteptare activa ca lucrurile se vor schimba, ca “uzurpatorii breselei”asa cum ii numesc vor fi disparut singuri. In neantul uitarii. Ca tzatzele si ospatarii dar si precupetzele nu-si vor mai gasi un loc confortabil, langa umarul meu.

Numai ca, din nou am fost nevoita sa interactionez cu ei. Fiecare neuron pe care-l au se concentreaza pe politic si politizare si pe castigare de influenta si bani.

Speranta aceea pe care-o aveam privind o schimbare a trecut. Daca ma aflu cu umarul sprijinind o cauza intr-o parte si in cealalta privesc in ochii unei persone care, cred eu, simte si gandeste la fel, si, dintr-odata umarul acelei persoane dispare…se evapora in colturile unor interese…altele decat cele impartasite cu mine pana atunci, ce fac? Raman singura, acolo, privind inapoi, analizand, dar, si inainte, stiind ca INTOTDEAUNA EXISTA O SOLUTIE!? Sau ma ascund?! A doua optiune nu pot s-o am, nu-mi sade bine…deh!

Dezamagirea? E un cuvant plin de incarcatura emotionala. Ori, nu e momentul. Inteleg, insa, ca umarul respectiv a fugit, pazindu-si dosul. Si, nu pot condamna. Nici macar minciuna, manipularea pe care le-am simti in orice cilipa. Dar, am iertat.  Aroganta? E o slabiciune. Eu asa o vad. In spatele ei se ascund multe slabiciuni. .

LUCRURILE NU SE VOR SCHIMBA NICAIERI IN ROMANIA atat timp cat multi vorbesc exagerat in spatiul public, profita, se sprijina pe onestitatea unora si …fug. Pentru ca spatele sa ramana  intact. E bine, deocamdata. Ei se afla sus si ametesc de bucurie. Eu sunt tot acolo si dimineata zambesc, ii multumesc lui Dumnezeu pentru o noua zi, beau un pahar cu apa si privesc cerul. Pasesc mai departe. Nu fug, nu abandonez! Dar, actionez!

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s