“Cutia” si Pinkeye din “Ferma animalelor”.

cutie postalaMi-e greu de multe ori sa ma intorc in trecut. Mi-e greu sa ma intorc in cel recent, daramite  in cel care mi-a marcat, ultimii ani. Dar, uneori, e bine…sa-mi amintesc. Si-mi spun, asa, in fiecare dimineata. Iti multumesc Doamne ca m-ai trezit din nou sa ma bucur de frumusete si iubire!  Iti multumesc ca sunt lucida si ca am multa iubire in jur si ca ofer la fel, celor dragi!  Ii  multumesc lui Dumnezeu pentru o noua zi, pentru proiecte, pentru puterea de a-mi face onorabil munca.

Am aceasta cutie, din intamplarea vietii.  Uneori,  o deschid ca pe o incercare sa nu uit, vreodata…si nu uit!

Nu  deschid,  uneori, “cutia”,  pentru motivul c-as putea uita esentialul, ci, pentru ca eu cred  ca, in detalii,  regasim multe elemente importante, acel ceva care ne inspira…

Azi, “cutia” in fata mea. O privesc, indelung, si dau o “cautare” cu privirea…printre toate cele pe care le-am acolo in ea. Hm! Trist.

Ma incearca flash-backuri dintr-un film, din Ferma Animalelor a lui George Orwell.  Va amintiti si voi, acel moment,  cand porcii preiau  conducerea fermei si se  bucura de toate privilegiile puterii.

ferma animalelorImi amintesc de Pinkeye (Ochi roz), un porcușor menționat o singură dată, in roman.  “Misiunea” lui este sa guste mâncarea lui “Napoleon” pentru a fi sigur că nu este otrăvită, angajat din cauza zvonurilor încercării de asasinare a șefului. Apare o singura data in roman, cand e nevoie si util… Daca povestea ar fi continuat, sunt convinsa ca Orwell l-ar fi facut personajul- cheie al cartii sale si ca in urma meritelor sale deosebite Pinkeye urma sa-i ia locul lui “Napoleon”.

Asa e de cand lumea, indiferent de contextul istoric. Indiferent de fictiune.  Tacticile celor vor sa para umili si cinstiti, cei care vor sa arate ca se sacrifica, sunt cunoscute, deja. Devin lideri, sapand imaginea liderilor. Nu ca nu merita recompensati.  Dimpotriva.  Pentru acel tip de”sacrificiu si entuziasm” sunt cele mai multe “recompense” pe lumea aceasta. Nu stiu, insa, dincolo…

Iar, fostul lider cand vede ca “sacrificiul” nu a fost “sacrificiu” ci, doar un mijloc de a-l inlocui, se intreaba cum de nu m-am prins?  Pentru ca ti-a placut rolul, i-ar putea raspunde oricine. Numai autorul fictiunii, nu. El este cel care l-a creat.

“It’s all about money and power” pentru Ferma. Si ” porcii” se tem de cei care ca nu vor si nu cer nimic, chiar nimic. Au altceva, mult mai pretios: adevarul.

Dincolo de fictiune exista viata obsinuita, a noastra, de zi cu zi. Cea cu relatii  firesti cu alte valori despre care-am mai scris:   adevarul, iubirea neconditionata si modestia. Si acestea nu se afla intr-o cutie. Se afla in noi.

Ma uit din nou, insa,  la aceasta cutie, zi de zi, si, cand simt nevoia, cand ma inspira din nou ceea ce-mi “descopera” ea, voi scrie din nou. Doar am descuiat-o, usor…Am voie, e a mea. Chit ca uneori vreau s-o uit…Toti avem o astfel de cutie. Doar aici, in trecerea aceasta. Dincolo, amintirile ne sunt asezate, altfel, sunt convinsa…

De aici, de la Bruxelles.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s