Lista

back-to-realitySe joacă murdar! Ticălos! Scandal, gălăgie, cacealma, atacuri iresponsabile. Câte vieţi cred că au unii aici, în trecere, să poată consuma cifrele din conturi? Una. Şi aia compromisă. De ce anume? De bani murdari. Nemeritaţi.

S-au facut jocuri murdare pe un şervetel într-o cârciumă sau într-un birou mobilat pe banii mei şi ai tăi…Ştiu cum procedează şacalii, parveniţii. Pe şerveţel au scris scris o listă cu nume, cu persoane pe care le doreau dispărute, terminate. Şi-au tot tăiat de vreo zece ani încoace…inclusiv numele meu. Bifat.

Totuşi, muncesc cu aceeaşi pasiune şi dedicare ca atunci când am devenit jurnalist la Radio România, în 1993. Nu m-am schimbat. Şi-am decis să merg până la capăt! Întotdeauna îmi ţin promisiunile.

Zilele trecute, un trust de presă (remarca tristă a unei colege “Digi conduce România”)  şi-a adus mercenarii, nişte puşti cu diplome luate pe repede înainte, dar care suportă fondul de ten pe faţă, deşi au coşuri de puberi, au transmis…(cum sună asta?!) din faţa radioului public. Pe piaţa media, radioul îi ameninţa. Patronii lor au cumpărat frecvenţe doar de-ar câştiga rolul de lider de piaţă. Nu ţine, fraierilor. Cu puberi şi mercenari, nu reuşiţi. Nici cu ajutorul unor îmbogăţiţi impostori din interiorul radioului public. (Şi ştiu că ei au adăugat nume pe listă). Şi tot ei sunt cei care acum distrug totul. După ei potopul! Zerourile din conturile lor sunt muuultee!!!! Le ajung pentru trei generaţii.

Nu veţi reuşi! De ce? Pentru că în radioul public încă mai există oameni care muncesc pentru 2000 de RON, iar calitatea muncii lor nu a scăzut. Din contră! Pun la fel de multă pasiune în ceea ce fac.

Deci, stimat trust Digi sau RDS RCS, din păcate va plătesc cablul pentru că pe o piaţa care nu e liberă în România tocmai voi încălcaţi regulile concurenţei, dorind să deţineţi monopolul. Deci, eu vă plătesc pe voi, nu invers! Şi, cândva. veţi fi sancţionaţi de Comisia Europeană.

Am stat la Bruxelles 7 ani. Am văzut presa acreditată acolo. Am relaţionat cu oameni. Oameni care apreciază profesionalismul şi onestitatea.

Nu mai suntem în 2009. Atunci când am plecat din ţară.

Un lucru e sigur. Cine se însoţeşte cu mafia de mâna mafiei va pieri. Sunteţi fraieri. V-am găsit şervetelul pe care-ati trasat lista cu nume…Între timp hârtia s-a îngălbenit, dar, încă se poate citi ce-ati scris pe ea.

 

 

 

 

“Infiltrarea” impostorului!

p1050333De cativa ani, o musca se invarte bazaind a impostoare, in jurul radioului public. Un om al intereselor de grup, cu bani multi in cont si cu o declaratie de avere impresionanta. Potrivit ANI, el are inca venituri frumoase, la saltea si proprietati.aici  Acum, pe bune, cine-si cumpara in 2008, Skoda Octavia cu banii jos si putea face un credit de 90.000 de Euro, in timp ce dadea imprumut 200.000 de euro cuiva, fara sa-i treaca in declaratia de avere?

Un somer, un om care n-a muncit niciodata cu adevarat! De 4 ani, bazaie. Face pe sindicalistul fara sindicat, are o agenda unde-si noteaza tot…ca orice functionar de doi bani. Pana nu a fost dat afara din Radioul public, pentru abuzuri, tacea. Tacea si aduna. Si inregistra. Si-i lasa pe altii in fata, el doar era inalt demnitar. De ce oare era las?

Iata! Vedeti data? Numai ca, pe atunci Mediasind si sindicalistul fara sindicat erau sustinatorii acestei petitii impotriva fostului sef al statului, Train Basescu, si ulterior au cotit-o. Smechereste. Asa cum au facut-o si liderii lor CNSLR Fratia, Liviu Luca, etc…

Acum preia, “infiltrat” fiind, documente interne din SRR, lasate asa, “din greseala” pe birou, pentru el de angajati ai SRR care au salarii mari. Numai ca sa bazaie si ea musca ceva. Ce altceva sa scrie pe blogul lui? Ei bine, il fac de ras, pana la capat! Si el stie asta! Stie ca si eu am episodul 2. Si trei. Si multe…:) Maine, voi arata cum sotul si sotia nu stiau limba engleza si nici limba romana, desigur. Dar, asta nu ne mira. Ne mira, insa, cum sotia era trimisa la Bruxelles la Comitetul de Dialog Social al Comisiei Europene!!! Va dati seama? Si nu, singura. Cu o reportera din SRR, veneau la Bruxelles, la turism, si multe alte chestii. Ne intereseaza, insa, ce text am fost rugata sa traduc! Cum Federatia Europeana a Jurnalistilor ii refuza politicos…si ce raspuns dorea cuplul sot-sotie sa ajunga oficial in emailurile celor de la FEJ. Si culm,ea, erau indreptate impotriva unora pe care-i banuiesc ca uita acum pe birou niste hartii sau i le dau “infiltratului” in plic!

 

Adrian Valentin Moise <aesiom@yahoo.com>
to: cerasela radulescu <cerasela_radulescu@yahoo.co.uk>,
Cerasela Radulescu <ceraselaradulescu@gmail.com>
date: Wed, Jun 23, 2010 at 7:01 PM
subject: Atac la libertatea presei
mailed-by: yahoo.com
signed-by: yahoo.com

Cerasela te rog sa traduci in engleza si sa o trimiti la Cristi Godinac sa o trimita oficial la Aidan si la Marc.
Astept semnul tau cand este gata!

Adrian Moise

—– Forwarded Message —-
From: FRJ MediaSind <mediasind@yahoo.com>
To: Adrian Moise <aesiom@yahoo.com>
Sent: Wed, June 23, 2010 5:57:01 PM
Subject: Atac la libertatea presei

23 iunie 2010

 

Strategia Nationala de Aparare a Tarii

reprezinta un risc la adresa democratiei

 

Organizatiile semnatare resping si condamna concluziile integrate in Strategia Nationala de Aparare a Tarii, conform carora presa reprezinta o vulnerabilitate la adresa securitatii nationale. Strategia a fost initiata de Presedintia Romaniei, adoptata de CSAT si inaintata astazi, 23 iunie 2010, Parlamentului.

 

Conform Strategiei Nationale de Aparare, “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o (…) vulnerabilitate a statului roman”.

 

Reamintim Presedintelui Romaniei si CSAT ca rolul presei intr-o societate democratica este acela de a informa publicul in legatura cu chestiuni de interes public. Atunci cand jurnalistii informeaza publicul, exista si riscul ca institutii ale statului sa fie criticate. Riscul ca jurnalistii sa se insele si sa “raspandeasca informatii false” este un risc asumat in orice democratie in virtutea respectarii dreptului la libertatea cuvantului. Este responsabilitatea presei sa transmita informatii si este dreptul publicului sa le primeasca si sa le evalueze. Politicienii si functionarii publici au o posibilitatea sa contracareze orice informatii eronate transmise de presa.

 

Documentul adoptat de CSAT nu contine si nici nu face trimitere la niciun fel de dovezi in legatura cu posibile “campanii de presă la comandă”. Acelasi lucru este valabil si pentru afirmatia potrivit careia exista “presiuni exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”. Din acest punct de vedere Strategia Nationala de Aparare generalizeaza abuziv situatii pe care le presupune a fi reale, iar prin acest fapt calomniaza presa in ansamblul ei.

 

Acest document oficial, care contine enunturi superficiale si acuzatii importiva presei in ansamblul ei, constituie o amenintare severa la adresa libertatii cuvantului, prin faptul ca el poate fundamenta initiative legislative menite sa desfiinteze orice afirmatie critica la adresa inistitutiilor statului. De aceea condamnam afirmatiile din Strategia CSAT si facem un apel la Parlamentul Romaniei sa aduca modificarile necesare acestui document, eliminind referirile la vulnerablitatea pe care o reprezinta critica de presa.

 

ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei

 

Centrul pentru Jurnalism Independent

 

Asociatia Patronala a Editorilor Locali

 

Conventia Organizatiilor de Media

 

Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind

 

Patronatul Presei din Romania Romedia
Centrul pentru Resurse Juridice

Tolontan iar “investigheaza”nimic. Let’s try in English, this time!

foto“Scenarita lui Moise, pompierul”a lovit toate grupurile de presiune  din interiorul si din exteriorul Radio Romania ” Marele Tolontan loveste din nou, “alimentat”ca “sursa”de sindicalistul fara sindicat. Atat timp cat Tolontan il are pe individul asta care ridica in trecut,lunar, de la Radio Romania peste 2000 de euro, basca alte beneficii, e clar! Tara arde si Tolontan se piaptana. Iata subiecte de interes pentru Romania: coruptia, (Hexifarma a fost fumigena sau nu?) , cosul zilnic al amaratilor,  geopolitica, cam fierbe zona, Uniunea Europeana dupa Brexit care-i afecteaza pe romanii din Marea Britanie si nu sunt putini, politica energetica, etc. Dar, pe Tolontan nu-l intereseaza. Nici macar scandalul din fotbal si din sport. Ia o sursa, un sindicalist fara sindicat, Moise si scrie. Ia doi, trei jurnalisti care denunta fara dovezi si-i face dizidenti. Participa la o dezbatere cu Obae si altii despre “soarta SRR si TVR”despre care-am mai scris. Mai mult, la articolul scris de Tolontan despre “deplasarile in strainatate”ale presedintelui SRR, apar multi anonimi”curajosi”in spatele postarilor.

Ii raspund si aici acestui @Popescu (Xulescu) care comenteaza blogul lui Tolontan si spune ca SRR imi plateste chiria la Cluj. Curios e cat sunt de prosti cei ce-au mintit. Stiu cui i-am comunicat suma, pe care o platesc din munca, singura! Acum ca tot s-au deconspirat cei de la Cluj care comunica cu Moise, sindicalistul fara sindicat, sa vedem daca ma vor mai privi in ochi!!!! Maine dis-de dimineata! Si daca tot e obsedat Moise sa nu-si ia un job si sta cu legea 544 la poarta SRR din Berthelot, sa adreseze si intrebarea asta. Si veti vedea ca e o minciuna. Numai ca, asa am aflat cine minte la Radio Cluj.

Revin la articolul lui Tolontan,  care nu dovedeste nimic, din nou. Unde e investigatia???? Hai sa va dau eu o stire, baieti! BBC are o politica anume, comparatia cu BBC nu tine. BBC este diferit de toate posturile publice din lumea asta.(fost imperiu, Marea Britanie are orgoliile ei de inteles, de altfel.)  Deplasarile lor in strainatate sunt conform politicii Commonwealth-ului si sunt subventionate de Foreign Office. Cum ar fi ca la SRR sa fie subventionate de MAE, Ministerul de Externe? Tolontan, tot ar face din asta un subiect de investigatie. Nu e bine nici ca sunt transparente aceste cheltuieli si facute cu acordul CA. Nu e bine ca SRR e in clubul celor mai “grei” din media publice? Unde sa fie? La categoria “furnica”? Nu, baieti. Va deranjeaza. E bine insa sa fie unita SRR cu TVR ca sa salvati o institutie in faliment cum e televiziunea publica.

La Bruxelles, nimeni n-ar fi indraznit sa faca asa ceva. Numai in Romania este posibil orice. Va amintesc ca sunt in conducerea Asociatiei Jurnalistilor Europeni-Belgia si ma simt onorata ca a avut in SRR un partener. Grupurile astea de presiune au fost deranjate ca impreuna cu EBU, Radio Romania si AEJ (Asociatia Jurnalistilor Europeni) au organizat amandoua o dezbatere inainte de alegerile eurparlamentare, despre rolul media publice in UE? Ca pdg Miculescu a venit si-a vorbit , alaturi de directorul RAI sau cel al VRT si ZDF? Stiti care a fost ideea cu care-au plecat europarlamentarii germani de la dezbatere, in afara de faptul ca poporul roman nu e eurosceptic? Ca SRR isi indeplineste misiunea de a informa cetatenii corect despre politicile europene, ca se adreseaza tinerilor si varstnicilor, deopotriva. Va deranjeaza ca RADIO Romania este cunoscuta acum la Bruxelles? Ca microfonul RRA a fost peste tot la evenimente acolo? Ca multi colegi jurnalisti din alte tari, acreditati la Bruxelles erau incantati sa discute cu Radio Romania? Ce vreti voi, de fapt? Sa disparem? Sa murim? Ce vrei tu, Catalin Tolontan? Sa ne dezintegram ca institutie? Iubesc prea mult meseria asta ca sa nu disting intre manipulare si adevar.

Uite, ti-am lansat o invitatie la o dezbatere publica. Inca mai ai timp s-o onorezi. Daca nu, “touche””! 🙂 https://ceraselaradulescu.wordpress.com/2016/09/30/domnule-tolontan-hai-sa-discutam-deschis-poti/

Let’s try in English, this time! Or with English subtitles, would you like? 

Domnule Tolontan, hai sa discutăm deschis! Poti?

creionJurnalistul Catalin Tolontan “dezvaluie” o  non-stire . Ha! Scrie pe blogul sau ca jurnalistii din afara Radio Romania care vor sa intre in sediul institutiei, au nevoie de aprobare. Poate ca, in opinia unor bloggeri din presa, jurnalistii de la trusturi concurente trebuie sa mearga si-n emisia canalelor Radio Romania, fara aprobare. Eventual sa stea si la microfon. Cine raspunde? Mai mult, incearca o comparatie cu jurnalistii care-ar trebui sa intre la Parlament sau la Guvern, “uitand” ca acolo vobim de jurnalistii acreditati. Publicul sau “cititor” chiar ii atrage atentia si pare ca nu poate fi prostit.

Ca jurnalist acreditat la institutiile europene, lucrand pentru postul public, imi trebuia aprobarea directorului postului public de TV si Radio belgian, cu 24 de ore inainte sa intru in institutia lor, asta, in cazul in care nu aveam invitatie. Toti jurnalistii, inclusiv belgieni, de la alte publicatii, aveau nevoie de aprobare. La BBC, la fel, inca din 1997, cand am fost acolo, prima data. Ce vrem sa demonstram? Ca n-aveam subiect de “investigatie”?

Imi permit sa-i adresez lui Catalin Tolontan o invitatie sincera:  sa facem o dezbatere reala, fata-n fata, sa discutam deschis, cu probe, nu cu documente interne care nu dezvaluie nimic, despre Radio Romania. De cateva zile, tot incearca el, Epochtimes si altii, sa scrie ceva denigrari despre Radio Romania. Despre cum s-a desfasurat o cercetare interna la Radio Romania. Adica? Imaginati-va, ca la BBC era cercetat un jurnalist si Daily Mail voia sa intre sa asiste la moment. Credeti ca i s-ar fi permis? Ca nu era obligat jurnalistul de tabloid sa ceara aprobarea conducerii BBC?

In cazul dlui Tolontan imi permit sa-i amintesc ca subiectul “investigat”Hexifarma nu ne-a lamurit.  Acum, ce face? Vorbeste despre prezenta unor jurnalisti de la publicatii ( atentie online!) care au vrut sa asiste la o cercetare disciplinara interna. Wrong! SRR are un regulament intern si trebuie respectat. Li s-a permis accesul in interior si acum tot nu e bine. Arata un document care spune ca e nevoie de aprobarea conducerii Radio Romania pentru a putea intra in cladirea din Berthelot. Nu e normal  atunci cand ai un regulament intern?  Directorul de la Resurse Umane a aplicat regulamentul, dle Tolontan.

Daca doreau sa intre in sediul Protv sau al TVR, era acelasi regulament.

Mesaj pentru Tolo!

Dvs ce vreti sa demonstrati, dle Tolontan? Inca o data, va provoc la o dezbatere publica sincera despre SRR, dar cu transparenta totala. Si, sa stiti ca beau doar ceai sau cafea. Va invit!

Al 12 lea ceas. Uniune sau destramare.

zig zag“L’union fait la force”, “unirea face puterea” , cunoastem sintagma. Belgia o are ca deviza.

M-am gandit, adesea, fara conotatii politice, in viata reala, cat de profunda e semnificatia. Nu e nevoie sa ma uit prea mult in jur si sa descopar ca ea dispare usor: in societate, in familii, in vietile multora, in state sau in lumea asta atat de globalizata. Si, totusi, de ce? Din cauza clipelor care se scurg parca prea repede  si nu avem timp sa analizam caractere, situatii, crize, mai ales crize. E cumplit sa oferi  din suflet, neconditionat si sa afli ca situatiile, structurile, crizele, n-au fost decat un pretext pentru unii de a fi in centrul atentiei. Sunt multi. Vorbesc mult. Ne agitam prea mult. Simplitatea e in alta parte.

Ieri, am iesit sa fac cativa pasi prin ploaie pentru ca realitatile acestei planete ma coplesisera. Si  l-am intalnit din nou pe batranul care sta asezat pe o piatra,  la o intersectie a unui mare bulevard din Bruxelles. Batranul care vinde cruciulite sau, mai degraba, le ofera. Nu cerseste. E frumos si curat. E, insa, atata durere in ochii lui… De fiecare data cumpar o cruciulita si-i dau bani. “Que Dieu vous benisse!”, ii spun eu si el imi multumeste. Ieri, m-am asezat langa el, in ploaie. Si, pentru, prima data, mi-a zambit. L-am intrebat daca e singur pe lumea asta. Mi-a spus ca da. Ca a pierdut totul din cauza ca si-a pierdut locul de munca,  inainte sa iasa la pensie. A fost bibliotecar. Pensia ii ajunge sa-si plateasca chiria,  nu se plange. Are ce manca. Copiii sunt in Australia. Sotia a murit, demult. “Singuratatea, insa, a venit prea devreme”, mi-a marturisit. Curios, m-am gandit… daca exista momente cand singuratatea vine prea devreme….sau prea tarziu. L-am intrebat de ce. “Pentru ca impreuna imparti. Si dureri si bucurii. Imparti aceleasi valori. Nu poti functiona in relatii in care nu impartasesti nimic. Dragoste, dragoste, dragoste de trei ori, ” mi-a subliniat, “recunostință, luciditate și, mai ales,  smerenie”. Unii veti spune ca sunt truisme sau lucruri pe care batranul le incropea in  propozitii, inspirate din Biblie.

Dar, nu. Eu nu cred.Mi-am pierdut parintii cand eram destul de tanara. I-am iubit enorm si pierderea lor m-a marcat. Am vrut sa refuz durerea. Le-am oferit dragostea  parintilor,  pe care o pierdusem in viata asta, le-am oferit-o cu si mai multa intensitate, sotului si fiului meu. Zi de zi, din ce in ce mai mult. Aveam. Primisem de la ai mei parinti. Imi lasasera destula incat sa ofer si s-o inmultesc. Zi de zi. N-am inteles decat mult mai tarziu acest lucru. Si, in timp, am vazut ca inversunarea pe care-o simteam cand ma gandeam ca “plecasera” , fusese o greseala. Dragostea asta care se inmultea m-a ajutat , ulterior, mai ales in ultimii 7 ani , aici, in Belgia, sa rezist, sa fiu mama si sotia, sufletul si flacara care arde pentru cei doi ai mei. N-am cedat. Au fost momente atat de grele, incat, as fi putut sa cedez. De mii de ori. Sa-ti pierzi locul de munca, ambii parinti ai unui copil minunat, doi jurnalisti,  si sa fii nevoit sa-ti lasi copilul pentru prima data in viata ta singur la 11 ani, la o familie intr-o tara straina,  sa-si termine scoala. Dar, am mai scris despre aceste momente si nu vreau sa le repet, aici, pe blog. Sa fii nevoit sa ajungi aici pe acest drum, pentru ca n-ai avut incotro. Unii ii spun adevar. Eu ii spun bunatate. Pentru ca am inca putere si incredere si pentru ca eu cred in “unitate”, in „impreuna”, care-mi da puterea. Puterea pentru tot ceea ce fac zi de zi, clipa de clipa. Ca sa nu se destrame…

Atat de ocupati suntem “sa facem dreptate”, pentru ca mizeriile umane sunt nesfarsite si gratuite impotriva multora dintre noi, atat de ocupati suntem, uneori, sa asezam o carte pe un raft si inca una, sa punem ordine in rafturi, sa aratam pe urma ca le-am ordonat, sa privim in jur, sperand c-am facut bine, incat uitam ca fara a fi uniti, nu avem putere. Ca nu le putem face singuri. Ca nu cunoastem “unitatea”, prietenia sincera, acea  “dragoste” de trei ori. Si, ajungem, astfel, sa ne taram. Ramanem singuri prea devreme, cum spune batranul.

Am plecat spre casa si-am urmarit o linie dreapta trasata pe carosabil. Nu m-am gandit, evident, imediat,  la semnificatia ei in trafic. Ma gandeam cat de dreapta este, cat de perfecta!  “E o cale de urmat”, mi-am spus, “de ce nu”? Si? Daca, deodata, ignori linia dreapta si vrei ca in mijlocul carosabilului sa fie una in zig-zag? Trasezi una in zig-zag, ca si zilele unora, azi bine, senin, optimist, maine, altfel, la capatul opus. Deci, ce s-ar intampla, daca ai pune o linie in ZIG-ZAG? Si, de data aceasta, m-am gandit la semnificatia ei in trafic.   Accidente, victime, scapa cine poate si tu cel care-ai trasat-o, astfel, esti VINOVAT!!! Oamenii te vor privi cu dispret si vor fugi de tine. Si ramai singur. Dar nu ca batranul care, saracul,  el nu schimbase linia dreapta. Altii i-o schimbasera pe a lui.

Ganduri de Bruxelles. Tot ce scriu, simt, scriu si traiesc in prea multa liniste, poate de aceea…

Umar la umar, cu dezamagire. Dar, fara aroganta!

disappointment-expectation-realityAm sperat multi ani ca, ceva, se va schimba. Lumea intreaga avea nevoie de o schimbare, nu numai locul,  unde, unii, pretinzand ca sunt jurnalisti, sunt, de fapt, politruci. Traiesc din a face politica si nu politica editoriala. In fiecare meserie e un jurmant pe care-l faci cu tine, pentru a fi onest, pentru ca, dimineata, cand te trezesti sa nu te scuipi in oglinda. In ochii fiului meu vad ca nu sunt ca ei. Vad sinceritatea si sentimentele pe care i le-am insuflat o viata fara mizerii, fara compromisuri, fara dorinta de a avea bani si pozitii. Muuulti bani.

Asa ca, dintr-odata, dupa luni, ani de asteptare activa ca lucrurile se vor schimba, ca “uzurpatorii breselei”asa cum ii numesc vor fi disparut singuri. In neantul uitarii. Ca tzatzele si ospatarii dar si precupetzele nu-si vor mai gasi un loc confortabil, langa umarul meu.

Numai ca, din nou am fost nevoita sa interactionez cu ei. Fiecare neuron pe care-l au se concentreaza pe politic si politizare si pe castigare de influenta si bani.

Speranta aceea pe care-o aveam privind o schimbare a trecut. Daca ma aflu cu umarul sprijinind o cauza intr-o parte si in cealalta privesc in ochii unei persone care, cred eu, simte si gandeste la fel, si, dintr-odata umarul acelei persoane dispare…se evapora in colturile unor interese…altele decat cele impartasite cu mine pana atunci, ce fac? Raman singura, acolo, privind inapoi, analizand, dar, si inainte, stiind ca INTOTDEAUNA EXISTA O SOLUTIE!? Sau ma ascund?! A doua optiune nu pot s-o am, nu-mi sade bine…deh!

Dezamagirea? E un cuvant plin de incarcatura emotionala. Ori, nu e momentul. Inteleg, insa, ca umarul respectiv a fugit, pazindu-si dosul. Si, nu pot condamna. Nici macar minciuna, manipularea pe care le-am simti in orice cilipa. Dar, am iertat.  Aroganta? E o slabiciune. Eu asa o vad. In spatele ei se ascund multe slabiciuni. .

LUCRURILE NU SE VOR SCHIMBA NICAIERI IN ROMANIA atat timp cat multi vorbesc exagerat in spatiul public, profita, se sprijina pe onestitatea unora si …fug. Pentru ca spatele sa ramana  intact. E bine, deocamdata. Ei se afla sus si ametesc de bucurie. Eu sunt tot acolo si dimineata zambesc, ii multumesc lui Dumnezeu pentru o noua zi, beau un pahar cu apa si privesc cerul. Pasesc mai departe. Nu fug, nu abandonez! Dar, actionez!

 

ONG- urile mici sunt mici. Si au “complici” peste tot. Dar, cine le vede?!

 

glassesImi amintesc 2005, momentul sosirii Mariei Toghina ca presedinta a Societatii Romane de Radiodifuziune. Momentul in care doamna Mona Musca “a pus-o”. Asa scria presa, citandu-l pe Andrei Plesu, cel de atunci. Imi amintesc ca i-am solicitat colegei Maria Toghina sa spuna daca SRR era pe minus, daca are o strategie de a ridica audienta, daca…Doamna fusese reporter de teren,  acreditat la sectia partide politice.

A fost momentul in care am refuzat orice implicare in conducerea SRR, desi, unii  vorbeau despre mine. Am aflat mult mai tarziu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Mereu, in fiecare clipa.

Nu mi-am luat casa de la ANL ( vila) in cartierul dezvoltat de Elena Udrea. Si aceasta pentru ca nu beau cafele, sorbind zgomotos, cu astfel de doamne. Nu-mi place. Legea, spunea clar ca nu puteai sa ai peste 35 de ani. Pentru unii, a existat o derogare, inteleg.

In 2006, reprezentantii jurnalistilor din SRR au votat democratic la urne alegerea mea si a altor colegi, in Comisia Paritara de elaborare a statutului SRR si a Regulamentului Consiliului de Onoare. Echipa doamnei Toghina, mai ales consiliera sa, pensionara Rodica Madosa, a fost putin bulversata. Doamna pensionara consilier m-a sunat sa ma “felicite” si sa-mi spuna “cinic”, cum ii este stilul, ca nu se astepta la sute de voturi. Luasem peste 500, cu sprijinul Sindicatului Liber din care faceam parte. Am fost aleasa presedinta acestei Comisii Paritare. Lucrurile nu au functionat asa cum isi dorea conducerea . Pentru ca ne doream sa avem un statut modern, pentru ca doream introducerea unor legi necesare, pe care posturi moderne de radio din lume le aveau. Si lucrarile comisiei s-au blocat. Exista o dovada, o stenograma a unei sedinte de Consiliu de Administratie. Pe care o voi prezenta daca mi se va cere. In sedinta respectiva a fost invitat si raposatul Adrian Paunescu. Dorea doamna, astfel,  un gir din partea sefului Comisiei de Cultura din Senat? Mai dorea cumva si sprijin financiar? Situatia financiara a SRR era una delicata, o recunosc membrii CA de atunci.

Nu ca acum, pe mandatul actualului presedinte, pe care toate aceste ONG uri il ataca… Doare mult minciuna. Freedom House, Active Watch, Mediasind, etc, ONG uri mici… le stim istoria. Nu sunt ONG uri demne de luat in seama. Sunt sectii romane, in care unii au investit bani. Pana intr-o zi. Sunt, insa, si ONG uri importante si unde am onoare sa fiu membra.

Freedom House, azi, intervine in regulamentele interne ale SRR sa “apere” niste “jurnalisti” Pai, cum,  dna Guseth? Stiti foarte bine ca in statul de drept, in democratie, exista legi, regulamente. Ati vrut sa fiti ministrul justitiei. SI atunci? Ce facem cu o lege organica, 41, de functionare a SRR, ce facem cu Statul jurnalistluui SRR, ce facem doamna cu Regulamentele interne, avizate de Parlament, conform aceleiasi legi 41?  Sa le aruncam la gunoi, tocmai pentru ca dvs nu le cunoasteti? Ce facem cu “incompatibilitatea” dvs? Doamna Sararu impreuna cu dna Toghina v-au numit in conducerea Fundatiei Radio Romania, fundatie care, inteleg, ca acum este supusa unui audit.

Activewatch…hm! Ca sa mai spui despre Activewatch despre care Reporteri fara frontiere nu-si mai amintesc…Si care au scos un raport Freex, recent, unde-l citeaza pe “sindicalistul fost coordonator al pompierilor” Moise. Ah, da, e vicepresedinte la Mediasind, ba nu, Fair Mediasind, pentru ca tocmai au fost executati de instanta. Mediasind este alt ONG-sectie. Al cui? Pai al FIJ (Federatia Internationala a Jurnalistilor), care intr-un comunicat scria “Israel is  a criminal state” . FIJ care-a aruncat pe scari doua jurnaliste, eu si colega mea Nicoleta Balaci, la congresul de la Dublin. Si? Ghiciti? Am castigat procesul impotriva lor. Definitiv, irevocabil! Si-atunci? Ce ONG uri? Cine le vede?! Fonduri europene, proiecte? Da, toti. Ii cunosc foarte bine. O lume pestrita  unde ONG urile sunt mici si nevazute dar actioneaza atunci cand …trebuie sa darame ceva. Sau sa construiasca o platforma pentru cineva.

Deci, sa revin  la  aceste ONG uri “mici”.  Una dintre ele  tocmai azi a atacat  conducerea SRR, invocand in titlu numele presedintelui institutiei, in context negativ, evident…Nu ne mai miram. De ceva ani rup usile…la SRR. Freedom House are, asa cum spuneam,  o istorie cu SRR, prin presedinta si directoarea de comunicare.  In trecut. Presedinta acestui ONG, Cristina Guseth   ( da, da, doamna care era sa fie ministrul justitiei..) a fost in conducerea Fundatiei Radio, infiintata pe mandatul Mariei Toghina. Fundatia o avea ca presedinta pe Ruxandra Sararu. Director de comunicare numit de dna Toghina. Prin concurs. Dupa ce dna Ruxandra Sararu plecase din SRR si lucrase la Tofan Grup, la Radio Total, la Protv, la trustul lui Vantu. Iar de la trustul lui Vantu, din functia de director de Comunicare in SRR ridicase bani de la casierie, alaturi de alti “jurnalisti”  1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.vezi aici 

Si-mi amintesc cum regretatul Paul Grigoriu cand era director-general adjunct al SRR a fost rugat s-o primeasca pe doamna Ruxandra Sararu inapoi…Doamna, insa, a venit mult mai tarziu, direct in functia de director de comunicare. Unde…aici si dupa, aici. Incurcate cai…dar, am uitat, numai unii sunt nebuni, corupti, rai, vor functii, bani…Viata, insa, a demonstrat contrariul. Dumnezeu mi-a oferit totul. Fara bani si functii!

Doamna Toghina a spus in cadrul unei sedinte a Consiliului de Administratie din 2007 ca i-am contestat mandatul pentru ca “a refuzat sa ma puna sefa” Urat, doamna! Nu am vrut sa fiu sefa. As fi putut, dar, in paienjenisul respectiv trebuia sa te cheme, altfel. Am un document in care v-ati exprimat, astfel. Il voi face public in fata instantelor. De ce oare Reporter Virtual care se exprima aici sau aici. a tacut in ambele cazuri, de ani de zile nu mai scrie nimic?   Si am o presupunere, pe care sunt libera s-o fac. Oare nu cumva pentru ca intre Tiberiu Lovin, (vicepresedinte la Mediasind ca si Moise), initial, a existat o relatie de colaborare cu un alt fost membru al CA , “sindicalistul” Moise Adrian Valentin, cel care-a fost dat afara pentru abateri disciplinare grave de catre presedintele actual al SRR?  Asa se explica de ce Reporter Virtual a devenit “oficina” exprimarii acestui Moise? Asa se explica, oare, de ce “sindicalistul ” Moise nu si-a continuat “denunturile” legate de marirea salariului sotului de catre doamna Maria Toghina? Sunt intrebari. Oare de ce ANI, Agentia Nationala de Integritate nu s-a sesiat pentru o eventuala “incompatibilitate” in acest caz? Pentru c-am vazut ca pe vremea lui Horia Georgescu, cel arestat de DNA, la SRR a fost declansata o adevarata “furtuna” de incompatibilitati, lansata de “sindicalistul” Moise.

Raman intrebari si asa cum spuneam, am dreptul sa-mi le pun. Am dreptul sa stiu cine mi-a spart casa in 2009 si am fost nevoita sa  plec din tara. De ce dosarul de la politie a disparut? Poate, pentru ca bietii hoti, au uitat sa ia si alte lucruri, au luat doar un laptop…

Candva, voi afla. Va urma.

 

 

“Pamfletele” lui Paturica, zis Moise. Prin omisiune

intrebareImi tin intotdeauna promisiunile. Si, asa cum scriam, in prima postare, azi, am continuat sa citesc. Si, sa-mi amintesc… In “cutia mea veche cu amintiri” stau documente, stau lucruri care nu s-au spus vreodata.

Intrebari cu raspuns. De ce omite Paturica zis Moise anumite nume din “ecuatiile” lui de “sindicalist” pe blogul prin care isi revarsa “protestele” numite de catre el “pamflete”,  impotriva Radio Romania? Mai precis a  actualului presedinte al institutiei?

Nu scriu astazi ca sa-i dau importanta lui Paturica. Nu. Ci, doar pentru ca zilele acestea m-am “impiedicat” de un nume. Si mi-am amintit. Multe.

Prin “omisiune”,  lipsesc nume importante, precum Constantin Postasu, fost consilier al presedintei SRR, Maria Toghina, din perioada 2005-2010. Ulterior, sef al serviciului administrativ. Pensionar din Ministerul de Interne. Chiar nu i-a reprosat nimic dl fost membru al Consiliului de Administratie, acestui domn? Sa intelegem ca au colaborat foarte bine? Pentru ca, ulterior, altor consilieri, din alte mandate, le-a pus plangeri penale, i-a dat in judecata, etc.

Nu veti gasi numele lui Constantin Postasu, mentionat de “aparatorul sindical” “denuntarul drepturilor fundamentale” nicaieri pe blog.  Poate pentru ca in demersurile sale de sindicalist Paturica zis Moise a colaborat cu un Sindicat al politistilor? O arata in spatiul public. Uneori se teme. Dar, adevarul iese intotdeauna la suprafata.

E dreptul meu sa-mi pun intrebari. E dreptul meu sa inteleg ce vor unii? E dreptul meu sa spun adio unei institutii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata, unei meserii la care-am tinut si-am respectat-o. Adio, dar, nu inainte de a-mi aminti.

O “retea” mica si cu scopuri “mici” de a face bani, pentru a-si depasi complexele. Si, uitand, multi ani la rand ca Radioul public nu e bucataria lor, acolo unde barfesc cu vecina, la o cafea.

Cel care-a vrut sa schimbe mentalitatea aceasta a devenit “tinta” lor. A barfelor si a calomniilor lor. A aruncarii cu mizerii in spatiul public, intrandu-i in spatiul personal, terfelindu-i imaginea. Dar, aceasta nu a facut decat sa arate ca speranta de a curata zatul de cafea de pe canile din bucataria lor murdara, sa ramana un scop. Pana la urma, Radioul public nu este locul in care se amesteca mirosurile unei “bucatatarii” de bloc si nici locul unde nu s-a aerisit de mult timp. E curat si se pregateste sa fie si mai aerisit, odata cu venirea primaverii.