“Infiltrarea” impostorului!

• De cativa ani, o musca se invarte bazaind a impostoare, in jurul radioului public. Un om al intereselor de grup, cu bani multi in cont si cu o declaratie de avere impresionanta. Potrivit ANI, el are inca venituri frumoase, la saltea si proprietati.aici  Acum, pe bune, cine-si cumpara in 2008, Skoda Octavia cu banii jos si putea face un credit de 90.000 de Euro, in timp ce dadea imprumut 200.000 de euro cuiva, fara sa-i treaca in declaratia de avere?

Un somer, un om care n-a muncit niciodata cu adevarat! De 4 ani, bazaie. Face pe sindicalistul fara sindicat, are o agenda unde-si noteaza tot…ca orice functionar de doi bani. Pana nu a fost dat afara din Radioul public, pentru abuzuri, tacea. Tacea si aduna. Si inregistra. Si-i lasa pe altii in fata, el doar era inalt demnitar. De ce oare era las?

Iata! Vedeti data? Numai ca, pe atunci Mediasind si sindicalistul fara sindicat erau sustinatorii acestei petitii impotriva fostului sef al statului, Train Basescu, si ulterior au cotit-o. Smechereste. Asa cum au facut-o si liderii lor CNSLR Fratia, Liviu Luca, etc…

Acum preia, “infiltrat” fiind, documente interne din SRR, lasate asa, “din greseala” pe birou, pentru el de angajati ai SRR care au salarii mari. Numai ca sa bazaie si ea musca ceva. Ce altceva sa scrie pe blogul lui? Ei bine, il fac de ras, pana la capat! Si el stie asta! Stie ca si eu am episodul 2. Si trei. Si multe…:) Maine, voi arata cum sotul si sotia nu stiau limba engleza si nici limba romana, desigur. Dar, asta nu ne mira. Ne mira, insa, cum sotia era trimisa la Bruxelles la Comitetul de Dialog Social al Comisiei Europene!!! Va dati seama? Si nu, singura. Cu o reportera din SRR, veneau la Bruxelles, la turism, si multe alte chestii. Ne intereseaza, insa, ce text am fost rugata sa traduc! Cum Federatia Europeana a Jurnalistilor ii refuza politicos…si ce raspuns dorea cuplul sot-sotie sa ajunga oficial in emailurile celor de la FEJ. Si culm,ea, erau indreptate impotriva unora pe care-i banuiesc ca uita acum pe birou niste hartii sau i le dau “infiltratului” in plic!

 

Adrian Valentin Moise <aesiom@yahoo.com>
to:		cerasela radulescu <cerasela_radulescu@yahoo.co.uk>, Cerasela Radulescu <ceraselaradulescu@gmail.com>
date:		Wed, Jun 23, 2010 at 7:01 PM
subject:		Atac la libertatea presei
mailed-by:		yahoo.com
signed-by:		yahoo.com

Cerasela te rog sa traduci in engleza si sa o trimiti la Cristi Godinac sa o trimita oficial la Aidan si la Marc.
Astept semnul tau cand este gata!

Adrian Moise

—– Forwarded Message —-
From: FRJ MediaSind <mediasind@yahoo.com>
To: Adrian Moise <aesiom@yahoo.com>
Sent: Wed, June 23, 2010 5:57:01 PM
Subject: Atac la libertatea presei

23 iunie 2010   Strategia Nationala de Aparare a Tarii reprezinta un risc la adresa democratiei   Organizatiile semnatare resping si condamna concluziile integrate in Strategia Nationala de Aparare a Tarii, conform carora presa reprezinta o vulnerabilitate la adresa securitatii nationale. Strategia a fost initiata de Presedintia Romaniei, adoptata de CSAT si inaintata astazi, 23 iunie 2010, Parlamentului.   Conform Strategiei Nationale de Aparare, “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o (…) vulnerabilitate a statului roman”.   Reamintim Presedintelui Romaniei si CSAT ca rolul presei intr-o societate democratica este acela de a informa publicul in legatura cu chestiuni de interes public. Atunci cand jurnalistii informeaza publicul, exista si riscul ca institutii ale statului sa fie criticate. Riscul ca jurnalistii sa se insele si sa “raspandeasca informatii false” este un risc asumat in orice democratie in virtutea respectarii dreptului la libertatea cuvantului. Este responsabilitatea presei sa transmita informatii si este dreptul publicului sa le primeasca si sa le evalueze. Politicienii si functionarii publici au o posibilitatea sa contracareze orice informatii eronate transmise de presa.   Documentul adoptat de CSAT nu contine si nici nu face trimitere la niciun fel de dovezi in legatura cu posibile “campanii de presă la comandă”. Acelasi lucru este valabil si pentru afirmatia potrivit careia exista “presiuni exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”. Din acest punct de vedere Strategia Nationala de Aparare generalizeaza abuziv situatii pe care le presupune a fi reale, iar prin acest fapt calomniaza presa in ansamblul ei.   Acest document oficial, care contine enunturi superficiale si acuzatii importiva presei in ansamblul ei, constituie o amenintare severa la adresa libertatii cuvantului, prin faptul ca el poate fundamenta initiative legislative menite sa desfiinteze orice afirmatie critica la adresa inistitutiilor statului. De aceea condamnam afirmatiile din Strategia CSAT si facem un apel la Parlamentul Romaniei sa aduca modificarile necesare acestui document, eliminind referirile la vulnerablitatea pe care o reprezinta critica de presa.   ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei   Centrul pentru Jurnalism Independent   Asociatia Patronala a Editorilor Locali   Conventia Organizatiilor de Media   Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind   Patronatul Presei din Romania Romedia Centrul pentru Resurse Juridice

“Cutia” si Pinkeye din “Ferma animalelor”.

ONG- urile mici sunt mici. Si au “complici” peste tot. Dar, cine le vede?!

 

Imi amintesc 2005, momentul sosirii Mariei Toghina ca presedinta a Societatii Romane de Radiodifuziune. Momentul in care doamna Mona Musca “a pus-o”. Asa scria presa, citandu-l pe Andrei Plesu, cel de atunci. Imi amintesc ca i-am solicitat colegei Maria Toghina sa spuna daca SRR era pe minus, daca are o strategie de a ridica audienta, daca…Doamna fusese reporter de teren,  acreditat la sectia partide politice.

A fost momentul in care am refuzat orice implicare in conducerea SRR, desi, unii  vorbeau despre mine. Am aflat mult mai tarziu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Mereu, in fiecare clipa.

Nu mi-am luat casa de la ANL ( vila) in cartierul dezvoltat de Elena Udrea. Si aceasta pentru ca nu beau cafele, sorbind zgomotos, cu astfel de doamne. Nu-mi place. Legea, spunea clar ca nu puteai sa ai peste 35 de ani. Pentru unii, a existat o derogare, inteleg.

In 2006, reprezentantii jurnalistilor din SRR au votat democratic la urne alegerea mea si a altor colegi, in Comisia Paritara de elaborare a statutului SRR si a Regulamentului Consiliului de Onoare. Echipa doamnei Toghina, mai ales consiliera sa, pensionara Rodica Madosa, a fost putin bulversata. Doamna pensionara consilier m-a sunat sa ma “felicite” si sa-mi spuna “cinic”, cum ii este stilul, ca nu se astepta la sute de voturi. Luasem peste 500, cu sprijinul Sindicatului Liber din care faceam parte. Am fost aleasa presedinta acestei Comisii Paritare. Lucrurile nu au functionat asa cum isi dorea conducerea . Pentru ca ne doream sa avem un statut modern, pentru ca doream introducerea unor legi necesare, pe care posturi moderne de radio din lume le aveau. Si lucrarile comisiei s-au blocat. Exista o dovada, o stenograma a unei sedinte de Consiliu de Administratie. Pe care o voi prezenta daca mi se va cere. In sedinta respectiva a fost invitat si raposatul Adrian Paunescu. Dorea doamna, astfel,  un gir din partea sefului Comisiei de Cultura din Senat? Mai dorea cumva si sprijin financiar? Situatia financiara a SRR era una delicata, o recunosc membrii CA de atunci.

Nu ca acum, pe mandatul actualului presedinte, pe care toate aceste ONG uri il ataca… Doare mult minciuna. Freedom House, Active Watch, Mediasind, etc, ONG uri mici… le stim istoria. Nu sunt ONG uri demne de luat in seama. Sunt sectii romane, in care unii au investit bani. Pana intr-o zi. Sunt, insa, si ONG uri importante si unde am onoare sa fiu membra.

Freedom House, azi, intervine in regulamentele interne ale SRR sa “apere” niste “jurnalisti” Pai, cum,  dna Guseth? Stiti foarte bine ca in statul de drept, in democratie, exista legi, regulamente. Ati vrut sa fiti ministrul justitiei. SI atunci? Ce facem cu o lege organica, 41, de functionare a SRR, ce facem cu Statul jurnalistluui SRR, ce facem doamna cu Regulamentele interne, avizate de Parlament, conform aceleiasi legi 41?  Sa le aruncam la gunoi, tocmai pentru ca dvs nu le cunoasteti? Ce facem cu “incompatibilitatea” dvs? Doamna Sararu impreuna cu dna Toghina v-au numit in conducerea Fundatiei Radio Romania, fundatie care, inteleg, ca acum este supusa unui audit.

Activewatch…hm! Ca sa mai spui despre Activewatch despre care Reporteri fara frontiere nu-si mai amintesc…Si care au scos un raport Freex, recent, unde-l citeaza pe “sindicalistul fost coordonator al pompierilor” Moise. Ah, da, e vicepresedinte la Mediasind, ba nu, Fair Mediasind, pentru ca tocmai au fost executati de instanta. Mediasind este alt ONG-sectie. Al cui? Pai al FIJ (Federatia Internationala a Jurnalistilor), care intr-un comunicat scria “Israel is  a criminal state” . FIJ care-a aruncat pe scari doua jurnaliste, eu si colega mea Nicoleta Balaci, la congresul de la Dublin. Si? Ghiciti? Am castigat procesul impotriva lor. Definitiv, irevocabil! Si-atunci? Ce ONG uri? Cine le vede?! Fonduri europene, proiecte? Da, toti. Ii cunosc foarte bine. O lume pestrita  unde ONG urile sunt mici si nevazute dar actioneaza atunci cand …trebuie sa darame ceva. Sau sa construiasca o platforma pentru cineva.

Deci, sa revin  la  aceste ONG uri “mici”.  Una dintre ele  tocmai azi a atacat  conducerea SRR, invocand in titlu numele presedintelui institutiei, in context negativ, evident…Nu ne mai miram. De ceva ani rup usile…la SRR. Freedom House are, asa cum spuneam,  o istorie cu SRR, prin presedinta si directoarea de comunicare.  In trecut. Presedinta acestui ONG, Cristina Guseth   ( da, da, doamna care era sa fie ministrul justitiei..) a fost in conducerea Fundatiei Radio, infiintata pe mandatul Mariei Toghina. Fundatia o avea ca presedinta pe Ruxandra Sararu. Director de comunicare numit de dna Toghina. Prin concurs. Dupa ce dna Ruxandra Sararu plecase din SRR si lucrase la Tofan Grup, la Radio Total, la Protv, la trustul lui Vantu. Iar de la trustul lui Vantu, din functia de director de Comunicare in SRR ridicase bani de la casierie, alaturi de alti “jurnalisti”  1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.vezi aici 

Si-mi amintesc cum regretatul Paul Grigoriu cand era director-general adjunct al SRR a fost rugat s-o primeasca pe doamna Ruxandra Sararu inapoi…Doamna, insa, a venit mult mai tarziu, direct in functia de director de comunicare. Unde…aici si dupa, aici. Incurcate cai…dar, am uitat, numai unii sunt nebuni, corupti, rai, vor functii, bani…Viata, insa, a demonstrat contrariul. Dumnezeu mi-a oferit totul. Fara bani si functii!

Doamna Toghina a spus in cadrul unei sedinte a Consiliului de Administratie din 2007 ca i-am contestat mandatul pentru ca “a refuzat sa ma puna sefa” Urat, doamna! Nu am vrut sa fiu sefa. As fi putut, dar, in paienjenisul respectiv trebuia sa te cheme, altfel. Am un document in care v-ati exprimat, astfel. Il voi face public in fata instantelor. De ce oare Reporter Virtual care se exprima aici sau aici. a tacut in ambele cazuri, de ani de zile nu mai scrie nimic?   Si am o presupunere, pe care sunt libera s-o fac. Oare nu cumva pentru ca intre Tiberiu Lovin, (vicepresedinte la Mediasind ca si Moise), initial, a existat o relatie de colaborare cu un alt fost membru al CA , “sindicalistul” Moise Adrian Valentin, cel care-a fost dat afara pentru abateri disciplinare grave de catre presedintele actual al SRR?  Asa se explica de ce Reporter Virtual a devenit “oficina” exprimarii acestui Moise? Asa se explica, oare, de ce “sindicalistul ” Moise nu si-a continuat “denunturile” legate de marirea salariului sotului de catre doamna Maria Toghina? Sunt intrebari. Oare de ce ANI, Agentia Nationala de Integritate nu s-a sesiat pentru o eventuala “incompatibilitate” in acest caz? Pentru c-am vazut ca pe vremea lui Horia Georgescu, cel arestat de DNA, la SRR a fost declansata o adevarata “furtuna” de incompatibilitati, lansata de “sindicalistul” Moise.

Raman intrebari si asa cum spuneam, am dreptul sa-mi le pun. Am dreptul sa stiu cine mi-a spart casa in 2009 si am fost nevoita sa  plec din tara. De ce dosarul de la politie a disparut? Poate, pentru ca bietii hoti, au uitat sa ia si alte lucruri, au luat doar un laptop…

Candva, voi afla. Va urma.

 

 

“Pamfletele” lui Paturica, zis Moise. Prin omisiune

Imi tin intotdeauna promisiunile. Si, asa cum scriam, in prima postare, azi, am continuat sa citesc. Si, sa-mi amintesc… In “cutia mea veche cu amintiri” stau documente, stau lucruri care nu s-au spus vreodata.

Intrebari cu raspuns. De ce omite Paturica zis Moise anumite nume din “ecuatiile” lui de “sindicalist” pe blogul prin care isi revarsa “protestele” numite de catre el “pamflete”,  impotriva Radio Romania? Mai precis a  actualului presedinte al institutiei?

Nu scriu astazi ca sa-i dau importanta lui Paturica. Nu. Ci, doar pentru ca zilele acestea m-am “impiedicat” de un nume. Si mi-am amintit. Multe.

Prin “omisiune”,  lipsesc nume importante, precum Constantin Postasu, fost consilier al presedintei SRR, Maria Toghina, din perioada 2005-2010. Ulterior, sef al serviciului administrativ. Pensionar din Ministerul de Interne. Chiar nu i-a reprosat nimic dl fost membru al Consiliului de Administratie, acestui domn? Sa intelegem ca au colaborat foarte bine? Pentru ca, ulterior, altor consilieri, din alte mandate, le-a pus plangeri penale, i-a dat in judecata, etc.

Nu veti gasi numele lui Constantin Postasu, mentionat de “aparatorul sindical” “denuntarul drepturilor fundamentale” nicaieri pe blog.  Poate pentru ca in demersurile sale de sindicalist Paturica zis Moise a colaborat cu un Sindicat al politistilor? O arata in spatiul public. Uneori se teme. Dar, adevarul iese intotdeauna la suprafata.

E dreptul meu sa-mi pun intrebari. E dreptul meu sa inteleg ce vor unii? E dreptul meu sa spun adio unei institutii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata, unei meserii la care-am tinut si-am respectat-o. Adio, dar, nu inainte de a-mi aminti.

O “retea” mica si cu scopuri “mici” de a face bani, pentru a-si depasi complexele. Si, uitand, multi ani la rand ca Radioul public nu e bucataria lor, acolo unde barfesc cu vecina, la o cafea.

Cel care-a vrut sa schimbe mentalitatea aceasta a devenit “tinta” lor. A barfelor si a calomniilor lor. A aruncarii cu mizerii in spatiul public, intrandu-i in spatiul personal, terfelindu-i imaginea. Dar, aceasta nu a facut decat sa arate ca speranta de a curata zatul de cafea de pe canile din bucataria lor murdara, sa ramana un scop. Pana la urma, Radioul public nu este locul in care se amesteca mirosurile unei “bucatatarii” de bloc si nici locul unde nu s-a aerisit de mult timp. E curat si se pregateste sa fie si mai aerisit, odata cu venirea primaverii.

 

Chiar in fata noastra!

E CALEA! Vin emotii, dureri, dezamgiri, orori, si, culmea, in acele momente,  nu te temi de nimic. Emotiile, dezmagirile, DUREREA, toate iti arata CALEA!

 

Europa, te iubesc! Oare, te mai iubesc?

foto Bogdan Radulescu

Bruxelles-teroare si alienare.

Case prospere, dar, in care  nu locuiesc suflete…

E greu sa-ti imaginezi un oras ca Bruxelles-ul, cosmopolit , dar, dominat de nesiguranta. De ce ? Primele impresii pe care le-am asternut pe hartie, la sosire, aici, acum sapte ani.

 

August 2009. Primii pasi in Bruxelles si-n cartierele orasului

Ce inseamna sa vii din Estul Europei si sa te instalezi in Bruxelles? Primele impresii au fost legate de diferentele culturale. Si, nu ma gandesc, la cele autohtone, neaparat. Ci, la cele importate de Belgia, incepand din anii 60-70 prin afluxul masiv de ceteteni arabi, veniti unii din fostele colonii sau altii asa-numitii refugiati politic. Descoperind orasul, am ajuns la Molenbeek, un cartier din Bruxelles. Pe atunci, la sosirea noastra, nimeni nu stia ce inseamna acest cartier. Noi, da, incepeam sa-l descoperim, asa cum, timp de sapte ani nu am incetat sa-l analizam si sa incercam sa intelegem. « Micul meu Maroc » cum scria chiar Hind Fraihi, o jurnalista musulmana, infiltrata in acest cartier, denuntand radicalizarea din acest cartier. Ea a descoperit  discursurile tinerilor, fieful jihadistilor. Acum zece ani, ea scria despre acest cartier, dar politia, autoritatile belgiene nu au crezut-o. S-a casatorit cu un belgian, si, acum,  dupa atentatele teroiste, ea spune ca daca atunci ar fi fost crezuta, luata in serios, nu mureau oameni nevinovati. Trist !

foto RtBF, Molenbeek

Sa nu uitam: Salah Abdeslam, implicat in atentatele de la Paris, Abbaoud, teroristul din nloiembrie tot de la Paris, la fel, Mehdi Nemouuch, cel care a pregatit atentatul de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, au locuit in acest cartier, spune presa belgiana si franceza.

http://www.marianne.net/hind-fraihi-nous-avons-collectivement-nie-ce-qu-il-se-passait-quelques-minutes-du-centre-ville

Duminica dimineata, ora Liturghiei.

Clopotele bat. Bisericile goale. In schimb, sirenele politiei se aud din ce in ce mai des, suprapunandu-se cu  sunetul  clopotelor, din departare. Azi e Sambata Mare, e soare( mai rar in Belgia), dar, e pustiu pe strazi. Cadavrele celor morti in atentate nu sunt inca recunoscute in totalitate, deoarece au fost trupuri sfartecate. Cei trei sute de raniti sunt inca multi in stare grava.

Nu fac decat sa descriu ce vad. Nu interpretez. Sunt jurnalist. Insa, capitala Europei, cum ii place sa se numeasca, Bruxelles-ul, n-a fost nicodata asa, imi marturisesc unii belgieni, cuprinsi si de frica de a vorbi despre aceasta. De ce se tem ? Pentru ca li s-a impregnat in zeci de ani in educatie ca daca spun ceva negativ la adresa maghrebienilor, pot fi acuzati de rasism.

In bisericile catolice, te cuprinde frigul, si-l privesti pe Isus rastignit, inconjurat de peretii negrii si vechi ai bisericii. Ma rog sa-mi dea putere si intelepciune sa pot trece peste ultimii sapte ani, aici. Ma rog, pentru fiul meu, pentru copii, sa traiasca intr-o alta lume, nu cea conturata acum sub ochii nostri.

Martea neagra din Bruxelles.

Stiam ca vor ataca, multi stiam. Traiam aici, deja, cu acest sentiment. Nu am inteles, insa, de ce. Marti dimineata, ora 08.00. Alerta pe telefon, explozii la Aeroportul International Zaventem, la cativa kilometri de unde ma aflam. Fiul meu, in metrou, spre scoala. Minutele pana cand mi-a trimis mesajul ca a ajuns la scoala, au fost secole. Am inceput sa transmit. Am plecat pe strazi. Sa-mi fac meseria si sa incerc sa-mi recuperez fiul, in siguranta, de la scoala, cel mai mare colegiu iezuit, aflat in centrul Bruxelles-ului.  Mama si jurnalista. E greu sa le impaci, in situatii cu care nu te-ai mai confruntat, vreodata. Am reusit, dar am ramas in minte cu imaginile cadavrelor de la statia de metrou, unde a avut loc cel de-al doilea atentat, la doi pasi de Comisia Europeana.

Intre timp, ma loveam de informatii contradictorii legate de reactia autoritatilor belgiene. Nepregatite. Bulversate. Ani in care au acceptat si-au ascuns radicalizarea in chiar inima Europei. De ce ? De ce la scoala fiului meu parintii erau speriati ? De ce parintii romani pe care i-am intalnit simteau, altfel, adica, asa romaneste, normal, spunand lucrurilor pe nume, fara sa se teama.

Europa, te iubesc ! Oare, te mai iubesc?!

Acum cateva luni, am decis,ca  la intoarcerea in tara sa scriu o carte. Cu acest titlu. Ironic si trist. Din cea mai profunda dezamagire care m-a curpins, aici, in toti acesti ani. Iata ca scriu, aici, pentru ca, altfel, nu stiu daca voi mai putea vreodata. Nu stiu daca nu ma voi razgandi, daca voi mai exista, si-atunci trebuie sa scriu acum.

Nu m-am simtit niciodata libera in acest oras. Am uitat cum e sa razi, din suflet, sa te bucuri ca esti printre oameni. N-am fost, in toti acesti ani. Nu stiu, de fapt, unde-am trait…

Imi amintesc cum in 2009, am intrat cu masina in Molenbeek, ca sa cunoastem ceea ce descriam mai sus. Fiul meu avea opt ani, atunci. A spus, “inchideti ferestrele masinii, blocati usile”. E important ce spun copiii.

Usor, in ani, am inceput sa descoperim cartierele cu populatie majoritar musulmana, la pas. Intr-unul din ele, aproape de Comisia Europeana, Sint Josse, exista o strada cu multe magazine de legume, fructe, pravalii de tot felul. Multe apartin arabilor crestini, cei fugiti din cauza discriminarii lor, in tarile arabe, fugiti din calea teroristilor. Tin Crucea ascunsa.

Acum un an, unul din patronii unui mic magazin de incaltaminte mi-o arata. O scoate din sertar.  Spune ca vorbeste aramaica, limba lui Isus si ca au o biserica a lor in Bruxelles. Ma invita la Liturghia de duminica. “Coranul e cartea mortii”, imi spune el. “Nu a iubirii”… Ma uit in ochii lui tristi si-l intreb de ce si cum vede viitorul, anul urmator? Imi spune ca “europenii nu mai inteleg ce inseamna sa iubesti”, ca “au uitat sa iubeasca si ca musulmanii asta vor: Sa uitam sa iubim”. Nu-l voi uita niciodata. Trec, adesea, sa-l revad si ne intelegem din priviri, mai ales, ca in pravalia lui intra si musulmani.

In 2009, la scoala primara a fiului meu, o fetita irakiana crestina i-a spus sa-si ascunda crucea de la gat, “pentru ca e mai bine asa”. Scoala catolica. Profesorii mi-au explicat ca e bine sa n-o poarte la scoala. De-alungul anilor, am vorbit cu multi expati, greci, est-europeni. Mi-au marturisit acelasi lucru. Mai mult, aflu, ca la scolile catolice, unde sunt multi musulmani, fetele acestora merg la piscina imbracate cu costume speciale care sa le acopere trupul. Fetite de 10-12 ani.

In Molenbeek si in alte cartiere au locuit, multi ani, evrei. Dar, au plecat, incepand din anii 90. Evreii din Bruxelles se roaga intr-o sinagoga de langa Rue Froissart, celebrul loc cosmpolit al Bruxelles-ului, cu cafenele si restaurante. Singagoga, retrasa, era pazita, imediat dupa atentatul de la Muzeul Evreiesc,  de militari. Uneori, da, alteori, nu veneau. Colegul meu corespondent in Israel tocmai a relatat despre declaratia Rabinului, pe care o redau aici, citandu-l pe Dragos, la Radio Romania Actualitati.

RAOR/RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 martie, ora 22:07) – Un important rabin din Bruxelles a declarat că Belgia nu are capacităţi de luptă împotriva terorismului, în timp ce alte ţări din Europa Occidentală sunt preocupate de jihadismul cu origine locală.
Corespondenţă din Ierusalim – Reporter: Dragoş Ciocîrlan – În mijlocul dezvăluirilor despre eşecuri în tratarea ameninţărilor teroriste din Belgia, un rabin important din Bruxelles spune că autorităţile belgiene nu au înţeles că au probleme de securitate. Rabinul Menachem Hadad a făcut aceste remarci într-un interviu la postul de radio al armatei israeliene, în care a afirmat că Belgia nu are capacitatea să lupte împotriva terorismului, în timp ce alte ţări occidentale sunt preocupate de de jihadismul cu origini locale. Soldaţii amplasaţi în exteriorul unei sinagogi după asasinarea celor 4 evrei la Muzeul din Bruxelles, în 2014, i-au spus că nu au avut gloanţe în armele lor, pentru protejarea zonei. A fost doar un spectacol cu butaforie, a mai spus rabinul. El s-a referit şi la lipsa de reacţie a autorităţilor belgiene în urma avertismentului Turciei.
După atacurile teroriste de la Bruxelles, ministrul Informaţiilor,Yisrael Katz a declarat, în parlamentul de al Ierusalim, că belgienii continuă să mănânce ciocolată şi să profite de viaţă, dar nu au remarcat că unii musulmani pregătesc atacuri teroriste.

Ieri, un video a fost preluat si de televiziunile belgiene, si nu numai. In Piata Bursei unde se strang multi oameni sa comemoreze victimele atentatelor teroriste din Bruxelles, un act antisemit si care spune multe. Sub privile tuturor, o femeie musulmana a luat steagul Israelului, l-a motolit si l-a asezat deasupra pe cel palestinian. Video aici.http://www.liveleak.com/view?i=175_1458783064

Ce-ar mai fi de spus?  Zilele urmatoare, vom vedea.

Update: Vigilia Pascala in aceasta noapte. Nimeni nu vorbeste despre ea. Biserici in intuneric. De frica sau pentru ca ele nu mai apartin ….cuiva. Cea din vecinatatea mea e “inchiriata”vinerea unui imam, pe post de moschee…

 

 

Introducere in trecutul recent. Nu toate femeile se viseaza sefe! Nu, nu!

In 2003 cand m-am angajat in SRR. (dupa cateva concursuri, proba de limba straina, traducere simultana, intre altele , cu Doina Caramzulescu, nu ca acum), imi amintesc ca simteam un mare respect pentru aceasta institutie. Nu a disparut. Chiar daca multi au vrut sa demonstreze contrariul. M-au hartuit si m-au denigrat.

Dar, incet, precum chirurgul cu bisturiul, am descoperit, usor…infectia, cangrena care macina, usor, dar sigur. Letal. Si-am inceput sa aflu. N-am vrut, initial. Familia mea era mult mai importanta si stiam ca vor lovi in ai mei. Dar, la fel de important pentru mine e adevarul Si, refuz sa accept hidosenia, minciuna, furtul…NU pot!

Este adevarat ca pentru a afla multe adevaruri, multi oameni m-au ajutat. Mi-au descoperit lucruri, m-au sustinut, ne-am sustinut,  cand, impreuna, eram oripilati.

Cel mai mult am fost socata, in ultimii zece ani, de femeile ajunse  in functii de conducere in SRR. Eu cred ca  unele dintre acestea au acumulat frustrari…fie in plan personal, fie profesional. Am cunoscut “femeia-comisar”, “femeia-cu studii facute pe repede-nainte si de la femeie de serviciu, ajunsa …specialist”. Am cunoscut “colega” …ajunsa sefa, urland la cei slabi. Am cunoscut “sefa”…nu stiu carui birou care refuza sa-ti dea o adeverinta de salariu, inainte sa te operezi de urgenta, pentru ca ea manca sau isi bea cafeaua in departamentul respectiv. Stiu multi despre ce departament e vorba. Acolo, unde, pe-un intreg etaj zboara cifrele…pe geamuri, ca “fluturasii” nostri amarati, la cos, de ciuda…

Le-am detestat pe toate, refuzand sa le inteleg, sau sa ma supun “autoritatii” lor, sau sa accept umilirea colegilor mei de catre acestea.

Am visat mereu si-am sperat ca lucrurile se vor schimba, visez in continuare la o institutie, in care aceste femei nu mai lucreaza. La institutia unde doamna Caramzulescu a apasat pe butonul magnetofonului si a spus zambind: « translate, now, please ! »

Iata de ce nu pot crede ca se poate inlocui mopul cu pixul, asa, peste noapte. Si nici ca poti sa folosesti dermatograful brusc, atunci, cand visezi sa devii sefa. (pentru ca numai atunci l-ai descoperit, la peste 30 de ani) cu ajutorul “protectrouljui”. Si., nici ca poti de la mop sa conduci doua departamente vitale, bani si destinele institutiei.

A nu se intelege gresit! Respect enorm munca femeilor de serviciu. Ele au mai mult bun-simt decat cele care-au aruncat mopul si-au ales “protectorul” care sa le ridice…in ierarhia profesionala…brusc!

Si, mai cred, ca tot ceea ce putem face, noi, celelalte femei care nu ne dorim sa fim nici “comisar”, nici “sefe”, nici amantele sefilor, ca sa urcam profesional, este sa ne crestem copiii in cele mai frumoase valori : respect, parinti care-l iubesc si-l sustin, sa le explicam ca banii sunt doar un mijloc de a supravietui si nu un scop, si ca educatia e singura care conteaza. Stiu sigur, dragele mele, voi cele ca mine, cele care gatim, alergam la munca. calcam, spalam, ne iubim barbatii si copiii, ca noi am reusit ! Nu ele !

Aceste ganduri sunt scrise inainte de a-mi aminti si alte lucruri. Hai, sa-i spunem o introducere pentru capitolul urmator. Merg mai departe si asez pe raftul memoriei o alta fila. Nu uit si revin. Pentru ca eu cred !

My concerns regarding two persons.

In 2007, after all my public statements, were about some accusations, with facts, were regarding some persons being at the decisional level, in Radio Romania, Economic and Juridical Departments, they started to harrass me and my family. So many years. Useless. They are still there. The time has arrived for them, now, to act with despair. As member of the Board of the European Association of Journalists in Belgium, I am very concerned. And I will express my concern.

Despre 2005. Cum au aparut “dizidentii” si “liderii” de mucava. Azi, Gabriel Basarabescu.

2004

In 2004, am pornit pe un drum, fara intoarcere. Chiar daca au fost multe ocaziile in care-am vrut sa sterg momentul initial, de declaratii publice, chiar daca in jurul meu aparusera deja “infiltratii”,”liderii de opinie de mucava”. Cred si, azi, ca, chiar daca fostul presedinte al SRR, de atunci, Dragos Seuleanu, ar fi temperat tensiunile din interior, tot nu ar fi ramas presedinte. Nu mai conteaza. Sunt intrebari pe care mi le-am pus de atunci incoace: de ce Reporteri fara frontiere a avut numai atunci, o misiune, la Bucuresti? De ce Radio Romania a devenit tinta atacurilor, mai mult din exterior? De ce au fost organizate dezbateri la GDS? Incerc sa-mi raspund.  Pentru ca era 2004, probabil, pentru ca…Vom afla. Nu fac decat sa spun ce stiu. Nu trag concluzii. Nu din teama, ci, pentru ca respect prea mult aflarea adevarului. Atat.

In 2004, mergeam pe holurile radioului public si ma abordau oameni. Pe unii ii cunosteam, pe altii, nu. Incet, in jurul meu, apareau “revoltatii” . “Il urâm pe Șeuleanu”, așa imi spuneau. N-aveam timp sa-i analizez, dar ii ascultam. In naivitatea mea de atunci, imi spuneam ca oamenii respectivi, doar vor sa-si spuna pasurile si ca nu urmaresc nimic altceva. Unul dintre ei era Gabriel Basarabescu. Stiam ca lucreaza la Redactia Muzicala. Sincer, habar n-aveam de faptul ca era compozitor sau ca lucrase la Radio Romania Tineret. Unsprezece ani in Camera Stirlor insemnasera pentru mine o munca numai in acea zona. Dar, ca orice spirit de aparare nascut la timp in mine, in acel moment, am zis nu. Si i-am cerut un sfat al inteleptului domn Calora, liderul Sindicatului Liber, Dumnezeu sa-l ierte, il pomenesc din nou. Mi-a spus atat: atentie! Ulterior, am inteles de ce.

2005

In 2005, Gabriel Basarabescu, dupa plecarea lui Dragos Seuleanu din fruntea radioului, a incercat “sa dea o lovitura” Sindicatului Liber si sa-l elimine de la conducere pe dl Calora. Sunt martori care pot confirma tentativa nereusita a lui Basarabescu. Mai mult, imi amintesc, cum, chiar din 2004, Gabriel Basarabescu se afla printre cei care pledau in jurul meu pentru transformarea organizatiei profesionale pe care o conduceam, IPRR-Initiativa Profesionala Radio Romania, in sindicat. Am refuzat categoric. N-am inteles niciodata de ce multi visau un sindicat al lor, in acea perioada. De ce o organizatie profesionala a jurnalistilor nu era importanta pentru ei? Poate pentru ca nu avea, conform legii, un statut “de forta”, de care ei aveau nevoie, la aparitia unei noi conduceri la radio. Se schimbase puterea, “bucuria nebunilor”. Poate fi o explicatie.

In 2005, insa, la Comisia de ancheta parlamentara, Dragos Seuleanu a vorbit despre Gabriel Basarabescu. Despre multi, de altfel. Dar, despre Basarabescu a spus asa, redau din stenograma oficiala de la Parlament:

“Dragoş Şeuleanu: Domnul Basarabescu poate să spună ce vrea, verificăm, vedem ce a spus, că nu ştiu să răspund. Domnul Basarabescu a spus foarte multe lucruri neadevărate, din ce îmi amintesc eu. Foarte multe lucruri neadevărate. Spre exemplu, nu v-a spus… sau v-a şi ascuns anumite lucruri; nu v-a spus domnul Basarabescu că a vrut să facem toate gingle-urile Radioului la dânsul în studio. Şi, în clipa în care nu le-am făcut la dânsul în studio şi a venit cu o ofertă foarte scumpă, a descoperit că echipamentele sunt vechi din Radio şi nu sunt bune. Până atunci era în regulă. Domnul Basarabescu este într-un oarecare conflict de interese când ne-a făcut propunerea să producem jingle-uri la dânsul în studio. De asemenea, când m-a rugat să compună un cântec pentru un anumit partid în campania electorală. Şi eu nu m-am băgat în aşa ceva. Dar astea sunt lucruri pe care sigur nu are rost…”

Niciodata nu vorbim fara probe in meseria de jurnalist, dar, investigatiile mele ulterioare, circumstantele in care-am interactionat, fara sa vreau cu Gabriel Basarabescu, au aratat clar ca studio exista la dansul acasa, ca unele gingle-uri pentru o emisiune de pe RRA, au fost produse in studioul sau, dupa plecarea lui Seuleanu, in 2005. Eu insami am fost invitata cu unii colegi, acolo, sa inregistram vocile. Nu stiu, insa, daca au fost platite. Dar, ar putea fi o intrebare potrivita, in acest moment, in care se ridica anumite suspiciuni. De ce? Pentru ca dupa 2005, dl Basarabescu a devenit realizator la RRA, unde nu fusese vreodata.

Invitatii sai erau cu precadere din esichierul puterii politice, nu oameni politici neaparat, ci sustinatori ai acestora din partea asa-numitei societati civile. Iar, apoteotic,  i- a venit recent, din nou, ideea,  de a avea un sindicat al sau. Si-asa a pornit acum un an pe holurile radioului, incercand sa explice de ce este nevoie de un sindicat, unul numai al sau, care poate face..ordine. “Ordnung”, Herr Basarabescu! Asa a vrut si-n 2005.

Si tot in 2005, cand realizam emisiunea Studio Deschis playlistul emisiunii era facut de Gabriel Basarabescu. Credeti-ma, ca la fiecare editie, primeam acelasi playlist care incepea invariabil cu piesa lui Roxette “Milk, Toast and Honey”…

Sindicatul l-a infiintat in mare viteza, se apropiau alegerile,de anul acesta, 2016,  posibil. Sa fi fost foarte grabit pentru ca i-a pus sindicatului un nume luuung si “semnificativ”  sindicatulprofesionistilordinmediasiculturaromana. Si, citesc, acum ca s-a adresat CSAT ului privind modificarea legii de functionare a SRR. CSAT inseamna, stim, Consilulul Suprem de Aparare a Tarii. Care sa fie legatura? Nu e de ras, e de aflat. Deja nu mai e o stire in Romania ca exista jurnalisti acoperiti. Nu, nu m-am gandit la nimic. Doar ma intreb? Am suspiciuni. CSAT-ul are multe lucruri importante de rezolvat pentru tara, mai ales ca Europa se confrunta cu criza imigratiei, avem razboi in Siria, sunt amenintari teroriste pe continent. Ce-ar trebui sa faca pentru dl Basarabescu?

Penibilul ma scarbeste de multe ori, dar, rezist. Si, incerc sa aflu adevarul. Pana la capat.

Pacat, insa, ca in media pestrita din Romania, a avut loc la o masa intr-un studio al unei televiziuni de nisa. Si, de acolo, Gabriel Basarabescu l-a aprobat cu un “Sa traiti” aproape cu mana la ” chipiu” pe realizatorul “furibund” la adresa angajatilor SRR. “Sunteti prea multi, plecati, ma ocup eu de voi!” Emisiunea de la Realitatea TV a avut loc in noiembrie anul trecut, cu putin timp inainte, ca un senator sa vina cu ideea modificarii legii 41 a SRR si TVR, pe motiv ca ar salva TVR. Finalul ar fi, insa, unul periculos. O spun multi, nu numai eu. SRR dispare. Oare acesta sa fie motivul pentru care Gabriel Bassarabescu a aparut la RealitateaTV si acum face petitii pro-aceasta lege? E clar ca lumina zilei? Sau, ne mai trebuie o lupa?  Dar, mai bine sa cautam un jingle…Poate-l gasim. Curaj!

P.S. In curand, vom afla ca “sindicalistii” Moise si Basarabescu s-au unit. Depinde de distributia proasta a filmului care ruleaza pe ecrane. Sa vizionam!

 

 

Despre mine

Opiniile de pe acest blog sunt absolut personale si nu angajeaza in vreun fel imaginea Societatii Romane de Radiodifuziune, una dintre cele mai respectabile, din vremurile noastre. O institutie de care…m-am atasat, incepand din 1993, intr-o noapte, cand am pasit prima data in Camera Stirilor. Eram studenta in anul trei la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Atunci, m-am angajat la SRR. Si nu regret locul si onoarea pe care-am avut-o in acel moment, cand am intrat  sa lucrez in serviciul publicului!