“Infiltrarea” impostorului!

p1050333De cativa ani, o musca se invarte bazaind a impostoare, in jurul radioului public. Un om al intereselor de grup, cu bani multi in cont si cu o declaratie de avere impresionanta. Potrivit ANI, el are inca venituri frumoase, la saltea si proprietati.aici  Acum, pe bune, cine-si cumpara in 2008, Skoda Octavia cu banii jos si putea face un credit de 90.000 de Euro, in timp ce dadea imprumut 200.000 de euro cuiva, fara sa-i treaca in declaratia de avere?

Un somer, un om care n-a muncit niciodata cu adevarat! De 4 ani, bazaie. Face pe sindicalistul fara sindicat, are o agenda unde-si noteaza tot…ca orice functionar de doi bani. Pana nu a fost dat afara din Radioul public, pentru abuzuri, tacea. Tacea si aduna. Si inregistra. Si-i lasa pe altii in fata, el doar era inalt demnitar. De ce oare era las?

Iata! Vedeti data? Numai ca, pe atunci Mediasind si sindicalistul fara sindicat erau sustinatorii acestei petitii impotriva fostului sef al statului, Train Basescu, si ulterior au cotit-o. Smechereste. Asa cum au facut-o si liderii lor CNSLR Fratia, Liviu Luca, etc…

Acum preia, “infiltrat” fiind, documente interne din SRR, lasate asa, “din greseala” pe birou, pentru el de angajati ai SRR care au salarii mari. Numai ca sa bazaie si ea musca ceva. Ce altceva sa scrie pe blogul lui? Ei bine, il fac de ras, pana la capat! Si el stie asta! Stie ca si eu am episodul 2. Si trei. Si multe…:) Maine, voi arata cum sotul si sotia nu stiau limba engleza si nici limba romana, desigur. Dar, asta nu ne mira. Ne mira, insa, cum sotia era trimisa la Bruxelles la Comitetul de Dialog Social al Comisiei Europene!!! Va dati seama? Si nu, singura. Cu o reportera din SRR, veneau la Bruxelles, la turism, si multe alte chestii. Ne intereseaza, insa, ce text am fost rugata sa traduc! Cum Federatia Europeana a Jurnalistilor ii refuza politicos…si ce raspuns dorea cuplul sot-sotie sa ajunga oficial in emailurile celor de la FEJ. Si culm,ea, erau indreptate impotriva unora pe care-i banuiesc ca uita acum pe birou niste hartii sau i le dau “infiltratului” in plic!

 

Adrian Valentin Moise <aesiom@yahoo.com>
to: cerasela radulescu <cerasela_radulescu@yahoo.co.uk>,
Cerasela Radulescu <ceraselaradulescu@gmail.com>
date: Wed, Jun 23, 2010 at 7:01 PM
subject: Atac la libertatea presei
mailed-by: yahoo.com
signed-by: yahoo.com

Cerasela te rog sa traduci in engleza si sa o trimiti la Cristi Godinac sa o trimita oficial la Aidan si la Marc.
Astept semnul tau cand este gata!

Adrian Moise

—– Forwarded Message —-
From: FRJ MediaSind <mediasind@yahoo.com>
To: Adrian Moise <aesiom@yahoo.com>
Sent: Wed, June 23, 2010 5:57:01 PM
Subject: Atac la libertatea presei

23 iunie 2010

 

Strategia Nationala de Aparare a Tarii

reprezinta un risc la adresa democratiei

 

Organizatiile semnatare resping si condamna concluziile integrate in Strategia Nationala de Aparare a Tarii, conform carora presa reprezinta o vulnerabilitate la adresa securitatii nationale. Strategia a fost initiata de Presedintia Romaniei, adoptata de CSAT si inaintata astazi, 23 iunie 2010, Parlamentului.

 

Conform Strategiei Nationale de Aparare, “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o (…) vulnerabilitate a statului roman”.

 

Reamintim Presedintelui Romaniei si CSAT ca rolul presei intr-o societate democratica este acela de a informa publicul in legatura cu chestiuni de interes public. Atunci cand jurnalistii informeaza publicul, exista si riscul ca institutii ale statului sa fie criticate. Riscul ca jurnalistii sa se insele si sa “raspandeasca informatii false” este un risc asumat in orice democratie in virtutea respectarii dreptului la libertatea cuvantului. Este responsabilitatea presei sa transmita informatii si este dreptul publicului sa le primeasca si sa le evalueze. Politicienii si functionarii publici au o posibilitatea sa contracareze orice informatii eronate transmise de presa.

 

Documentul adoptat de CSAT nu contine si nici nu face trimitere la niciun fel de dovezi in legatura cu posibile “campanii de presă la comandă”. Acelasi lucru este valabil si pentru afirmatia potrivit careia exista “presiuni exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”. Din acest punct de vedere Strategia Nationala de Aparare generalizeaza abuziv situatii pe care le presupune a fi reale, iar prin acest fapt calomniaza presa in ansamblul ei.

 

Acest document oficial, care contine enunturi superficiale si acuzatii importiva presei in ansamblul ei, constituie o amenintare severa la adresa libertatii cuvantului, prin faptul ca el poate fundamenta initiative legislative menite sa desfiinteze orice afirmatie critica la adresa inistitutiilor statului. De aceea condamnam afirmatiile din Strategia CSAT si facem un apel la Parlamentul Romaniei sa aduca modificarile necesare acestui document, eliminind referirile la vulnerablitatea pe care o reprezinta critica de presa.

 

ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei

 

Centrul pentru Jurnalism Independent

 

Asociatia Patronala a Editorilor Locali

 

Conventia Organizatiilor de Media

 

Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind

 

Patronatul Presei din Romania Romedia
Centrul pentru Resurse Juridice

Advertisements

Tolontan iar “investigheaza”nimic. Let’s try in English, this time!

foto“Scenarita lui Moise, pompierul”a lovit toate grupurile de presiune  din interiorul si din exteriorul Radio Romania ” Marele Tolontan loveste din nou, “alimentat”ca “sursa”de sindicalistul fara sindicat. Atat timp cat Tolontan il are pe individul asta care ridica in trecut,lunar, de la Radio Romania peste 2000 de euro, basca alte beneficii, e clar! Tara arde si Tolontan se piaptana. Iata subiecte de interes pentru Romania: coruptia, (Hexifarma a fost fumigena sau nu?) , cosul zilnic al amaratilor,  geopolitica, cam fierbe zona, Uniunea Europeana dupa Brexit care-i afecteaza pe romanii din Marea Britanie si nu sunt putini, politica energetica, etc. Dar, pe Tolontan nu-l intereseaza. Nici macar scandalul din fotbal si din sport. Ia o sursa, un sindicalist fara sindicat, Moise si scrie. Ia doi, trei jurnalisti care denunta fara dovezi si-i face dizidenti. Participa la o dezbatere cu Obae si altii despre “soarta SRR si TVR”despre care-am mai scris. Mai mult, la articolul scris de Tolontan despre “deplasarile in strainatate”ale presedintelui SRR, apar multi anonimi”curajosi”in spatele postarilor.

Ii raspund si aici acestui @Popescu (Xulescu) care comenteaza blogul lui Tolontan si spune ca SRR imi plateste chiria la Cluj. Curios e cat sunt de prosti cei ce-au mintit. Stiu cui i-am comunicat suma, pe care o platesc din munca, singura! Acum ca tot s-au deconspirat cei de la Cluj care comunica cu Moise, sindicalistul fara sindicat, sa vedem daca ma vor mai privi in ochi!!!! Maine dis-de dimineata! Si daca tot e obsedat Moise sa nu-si ia un job si sta cu legea 544 la poarta SRR din Berthelot, sa adreseze si intrebarea asta. Si veti vedea ca e o minciuna. Numai ca, asa am aflat cine minte la Radio Cluj.

Revin la articolul lui Tolontan,  care nu dovedeste nimic, din nou. Unde e investigatia???? Hai sa va dau eu o stire, baieti! BBC are o politica anume, comparatia cu BBC nu tine. BBC este diferit de toate posturile publice din lumea asta.(fost imperiu, Marea Britanie are orgoliile ei de inteles, de altfel.)  Deplasarile lor in strainatate sunt conform politicii Commonwealth-ului si sunt subventionate de Foreign Office. Cum ar fi ca la SRR sa fie subventionate de MAE, Ministerul de Externe? Tolontan, tot ar face din asta un subiect de investigatie. Nu e bine nici ca sunt transparente aceste cheltuieli si facute cu acordul CA. Nu e bine ca SRR e in clubul celor mai “grei” din media publice? Unde sa fie? La categoria “furnica”? Nu, baieti. Va deranjeaza. E bine insa sa fie unita SRR cu TVR ca sa salvati o institutie in faliment cum e televiziunea publica.

La Bruxelles, nimeni n-ar fi indraznit sa faca asa ceva. Numai in Romania este posibil orice. Va amintesc ca sunt in conducerea Asociatiei Jurnalistilor Europeni-Belgia si ma simt onorata ca a avut in SRR un partener. Grupurile astea de presiune au fost deranjate ca impreuna cu EBU, Radio Romania si AEJ (Asociatia Jurnalistilor Europeni) au organizat amandoua o dezbatere inainte de alegerile eurparlamentare, despre rolul media publice in UE? Ca pdg Miculescu a venit si-a vorbit , alaturi de directorul RAI sau cel al VRT si ZDF? Stiti care a fost ideea cu care-au plecat europarlamentarii germani de la dezbatere, in afara de faptul ca poporul roman nu e eurosceptic? Ca SRR isi indeplineste misiunea de a informa cetatenii corect despre politicile europene, ca se adreseaza tinerilor si varstnicilor, deopotriva. Va deranjeaza ca RADIO Romania este cunoscuta acum la Bruxelles? Ca microfonul RRA a fost peste tot la evenimente acolo? Ca multi colegi jurnalisti din alte tari, acreditati la Bruxelles erau incantati sa discute cu Radio Romania? Ce vreti voi, de fapt? Sa disparem? Sa murim? Ce vrei tu, Catalin Tolontan? Sa ne dezintegram ca institutie? Iubesc prea mult meseria asta ca sa nu disting intre manipulare si adevar.

Uite, ti-am lansat o invitatie la o dezbatere publica. Inca mai ai timp s-o onorezi. Daca nu, “touche””! 🙂 https://ceraselaradulescu.wordpress.com/2016/09/30/domnule-tolontan-hai-sa-discutam-deschis-poti/

Let’s try in English, this time! Or with English subtitles, would you like? 

Domnule Tolontan, hai sa discutăm deschis! Poti?

creionJurnalistul Catalin Tolontan “dezvaluie” o  non-stire . Ha! Scrie pe blogul sau ca jurnalistii din afara Radio Romania care vor sa intre in sediul institutiei, au nevoie de aprobare. Poate ca, in opinia unor bloggeri din presa, jurnalistii de la trusturi concurente trebuie sa mearga si-n emisia canalelor Radio Romania, fara aprobare. Eventual sa stea si la microfon. Cine raspunde? Mai mult, incearca o comparatie cu jurnalistii care-ar trebui sa intre la Parlament sau la Guvern, “uitand” ca acolo vobim de jurnalistii acreditati. Publicul sau “cititor” chiar ii atrage atentia si pare ca nu poate fi prostit.

Ca jurnalist acreditat la institutiile europene, lucrand pentru postul public, imi trebuia aprobarea directorului postului public de TV si Radio belgian, cu 24 de ore inainte sa intru in institutia lor, asta, in cazul in care nu aveam invitatie. Toti jurnalistii, inclusiv belgieni, de la alte publicatii, aveau nevoie de aprobare. La BBC, la fel, inca din 1997, cand am fost acolo, prima data. Ce vrem sa demonstram? Ca n-aveam subiect de “investigatie”?

Imi permit sa-i adresez lui Catalin Tolontan o invitatie sincera:  sa facem o dezbatere reala, fata-n fata, sa discutam deschis, cu probe, nu cu documente interne care nu dezvaluie nimic, despre Radio Romania. De cateva zile, tot incearca el, Epochtimes si altii, sa scrie ceva denigrari despre Radio Romania. Despre cum s-a desfasurat o cercetare interna la Radio Romania. Adica? Imaginati-va, ca la BBC era cercetat un jurnalist si Daily Mail voia sa intre sa asiste la moment. Credeti ca i s-ar fi permis? Ca nu era obligat jurnalistul de tabloid sa ceara aprobarea conducerii BBC?

In cazul dlui Tolontan imi permit sa-i amintesc ca subiectul “investigat”Hexifarma nu ne-a lamurit.  Acum, ce face? Vorbeste despre prezenta unor jurnalisti de la publicatii ( atentie online!) care au vrut sa asiste la o cercetare disciplinara interna. Wrong! SRR are un regulament intern si trebuie respectat. Li s-a permis accesul in interior si acum tot nu e bine. Arata un document care spune ca e nevoie de aprobarea conducerii Radio Romania pentru a putea intra in cladirea din Berthelot. Nu e normal  atunci cand ai un regulament intern?  Directorul de la Resurse Umane a aplicat regulamentul, dle Tolontan.

Daca doreau sa intre in sediul Protv sau al TVR, era acelasi regulament.

Mesaj pentru Tolo!

Dvs ce vreti sa demonstrati, dle Tolontan? Inca o data, va provoc la o dezbatere publica sincera despre SRR, dar cu transparenta totala. Si, sa stiti ca beau doar ceai sau cafea. Va invit!

Europa, te iubesc! Oare, te mai iubesc?

Bruxelles
foto Bogdan Radulescu

Bruxelles-teroare si alienare.

Case prospere, dar, in care  nu locuiesc suflete…

E greu sa-ti imaginezi un oras ca Bruxelles-ul, cosmopolit , dar, dominat de nesiguranta. De ce ? Primele impresii pe care le-am asternut pe hartie, la sosire, aici, acum sapte ani.

 

August 2009. Primii pasi in Bruxelles si-n cartierele orasului

Ce inseamna sa vii din Estul Europei si sa te instalezi in Bruxelles? Primele impresii au fost legate de diferentele culturale. Si, nu ma gandesc, la cele autohtone, neaparat. Ci, la cele importate de Belgia, incepand din anii 60-70 prin afluxul masiv de ceteteni arabi, veniti unii din fostele colonii sau altii asa-numitii refugiati politic. Descoperind orasul, am ajuns la Molenbeek, un cartier din Bruxelles. Pe atunci, la sosirea noastra, nimeni nu stia ce inseamna acest cartier. Noi, da, incepeam sa-l descoperim, asa cum, timp de sapte ani nu am incetat sa-l analizam si sa incercam sa intelegem. « Micul meu Maroc » cum scria chiar Hind Fraihi, o jurnalista musulmana, infiltrata in acest cartier, denuntand radicalizarea din acest cartier. Ea a descoperit  discursurile tinerilor, fieful jihadistilor. Acum zece ani, ea scria despre acest cartier, dar politia, autoritatile belgiene nu au crezut-o. S-a casatorit cu un belgian, si, acum,  dupa atentatele teroiste, ea spune ca daca atunci ar fi fost crezuta, luata in serios, nu mureau oameni nevinovati. Trist !

Molenbeek arestarea lui Abdeslam, foto rtbf.info
foto RtBF, Molenbeek

Sa nu uitam: Salah Abdeslam, implicat in atentatele de la Paris, Abbaoud, teroristul din nloiembrie tot de la Paris, la fel, Mehdi Nemouuch, cel care a pregatit atentatul de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, au locuit in acest cartier, spune presa belgiana si franceza.

http://www.marianne.net/hind-fraihi-nous-avons-collectivement-nie-ce-qu-il-se-passait-quelques-minutes-du-centre-ville

Duminica dimineata, ora Liturghiei.

Clopotele bat. Bisericile goale. In schimb, sirenele politiei se aud din ce in ce mai des, suprapunandu-se cu  sunetul  clopotelor, din departare. Azi e Sambata Mare, e soare( mai rar in Belgia), dar, e pustiu pe strazi. Cadavrele celor morti in atentate nu sunt inca recunoscute in totalitate, deoarece au fost trupuri sfartecate. Cei trei sute de raniti sunt inca multi in stare grava.

Nu fac decat sa descriu ce vad. Nu interpretez. Sunt jurnalist. Insa, capitala Europei, cum ii place sa se numeasca, Bruxelles-ul, n-a fost nicodata asa, imi marturisesc unii belgieni, cuprinsi si de frica de a vorbi despre aceasta. De ce se tem ? Pentru ca li s-a impregnat in zeci de ani in educatie ca daca spun ceva negativ la adresa maghrebienilor, pot fi acuzati de rasism.

In bisericile catolice, te cuprinde frigul, si-l privesti pe Isus rastignit, inconjurat de peretii negrii si vechi ai bisericii. Ma rog sa-mi dea putere si intelepciune sa pot trece peste ultimii sapte ani, aici. Ma rog, pentru fiul meu, pentru copii, sa traiasca intr-o alta lume, nu cea conturata acum sub ochii nostri.

Martea neagra din Bruxelles.

Stiam ca vor ataca, multi stiam. Traiam aici, deja, cu acest sentiment. Nu am inteles, insa, de ce. Marti dimineata, ora 08.00. Alerta pe telefon, explozii la Aeroportul International Zaventem, la cativa kilometri de unde ma aflam. Fiul meu, in metrou, spre scoala. Minutele pana cand mi-a trimis mesajul ca a ajuns la scoala, au fost secole. Am inceput sa transmit. Am plecat pe strazi. Sa-mi fac meseria si sa incerc sa-mi recuperez fiul, in siguranta, de la scoala, cel mai mare colegiu iezuit, aflat in centrul Bruxelles-ului.  Mama si jurnalista. E greu sa le impaci, in situatii cu care nu te-ai mai confruntat, vreodata. Am reusit, dar am ramas in minte cu imaginile cadavrelor de la statia de metrou, unde a avut loc cel de-al doilea atentat, la doi pasi de Comisia Europeana.

Intre timp, ma loveam de informatii contradictorii legate de reactia autoritatilor belgiene. Nepregatite. Bulversate. Ani in care au acceptat si-au ascuns radicalizarea in chiar inima Europei. De ce ? De ce la scoala fiului meu parintii erau speriati ? De ce parintii romani pe care i-am intalnit simteau, altfel, adica, asa romaneste, normal, spunand lucrurilor pe nume, fara sa se teama.

Europa, te iubesc ! Oare, te mai iubesc?!

Acum cateva luni, am decis,ca  la intoarcerea in tara sa scriu o carte. Cu acest titlu. Ironic si trist. Din cea mai profunda dezamagire care m-a curpins, aici, in toti acesti ani. Iata ca scriu, aici, pentru ca, altfel, nu stiu daca voi mai putea vreodata. Nu stiu daca nu ma voi razgandi, daca voi mai exista, si-atunci trebuie sa scriu acum.

Nu m-am simtit niciodata libera in acest oras. Am uitat cum e sa razi, din suflet, sa te bucuri ca esti printre oameni. N-am fost, in toti acesti ani. Nu stiu, de fapt, unde-am trait…

Imi amintesc cum in 2009, am intrat cu masina in Molenbeek, ca sa cunoastem ceea ce descriam mai sus. Fiul meu avea opt ani, atunci. A spus, “inchideti ferestrele masinii, blocati usile”. E important ce spun copiii.

Usor, in ani, am inceput sa descoperim cartierele cu populatie majoritar musulmana, la pas. Intr-unul din ele, aproape de Comisia Europeana, Sint Josse, exista o strada cu multe magazine de legume, fructe, pravalii de tot felul. Multe apartin arabilor crestini, cei fugiti din cauza discriminarii lor, in tarile arabe, fugiti din calea teroristilor. Tin Crucea ascunsa.

Acum un an, unul din patronii unui mic magazin de incaltaminte mi-o arata. O scoate din sertar.  Spune ca vorbeste aramaica, limba lui Isus si ca au o biserica a lor in Bruxelles. Ma invita la Liturghia de duminica. “Coranul e cartea mortii”, imi spune el. “Nu a iubirii”… Ma uit in ochii lui tristi si-l intreb de ce si cum vede viitorul, anul urmator? Imi spune ca “europenii nu mai inteleg ce inseamna sa iubesti”, ca “au uitat sa iubeasca si ca musulmanii asta vor: Sa uitam sa iubim”. Nu-l voi uita niciodata. Trec, adesea, sa-l revad si ne intelegem din priviri, mai ales, ca in pravalia lui intra si musulmani.

In 2009, la scoala primara a fiului meu, o fetita irakiana crestina i-a spus sa-si ascunda crucea de la gat, “pentru ca e mai bine asa”. Scoala catolica. Profesorii mi-au explicat ca e bine sa n-o poarte la scoala. De-alungul anilor, am vorbit cu multi expati, greci, est-europeni. Mi-au marturisit acelasi lucru. Mai mult, aflu, ca la scolile catolice, unde sunt multi musulmani, fetele acestora merg la piscina imbracate cu costume speciale care sa le acopere trupul. Fetite de 10-12 ani.

In Molenbeek si in alte cartiere au locuit, multi ani, evrei. Dar, au plecat, incepand din anii 90. Evreii din Bruxelles se roaga intr-o sinagoga de langa Rue Froissart, celebrul loc cosmpolit al Bruxelles-ului, cu cafenele si restaurante. Singagoga, retrasa, era pazita, imediat dupa atentatul de la Muzeul Evreiesc,  de militari. Uneori, da, alteori, nu veneau. Colegul meu corespondent in Israel tocmai a relatat despre declaratia Rabinului, pe care o redau aici, citandu-l pe Dragos, la Radio Romania Actualitati.

RAOR/RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 martie, ora 22:07) – Un important rabin din Bruxelles a declarat că Belgia nu are capacităţi de luptă împotriva terorismului, în timp ce alte ţări din Europa Occidentală sunt preocupate de jihadismul cu origine locală.
Corespondenţă din Ierusalim – Reporter: Dragoş Ciocîrlan – În mijlocul dezvăluirilor despre eşecuri în tratarea ameninţărilor teroriste din Belgia, un rabin important din Bruxelles spune că autorităţile belgiene nu au înţeles că au probleme de securitate. Rabinul Menachem Hadad a făcut aceste remarci într-un interviu la postul de radio al armatei israeliene, în care a afirmat că Belgia nu are capacitatea să lupte împotriva terorismului, în timp ce alte ţări occidentale sunt preocupate de de jihadismul cu origini locale. Soldaţii amplasaţi în exteriorul unei sinagogi după asasinarea celor 4 evrei la Muzeul din Bruxelles, în 2014, i-au spus că nu au avut gloanţe în armele lor, pentru protejarea zonei. A fost doar un spectacol cu butaforie, a mai spus rabinul. El s-a referit şi la lipsa de reacţie a autorităţilor belgiene în urma avertismentului Turciei.
După atacurile teroriste de la Bruxelles, ministrul Informaţiilor,Yisrael Katz a declarat, în parlamentul de al Ierusalim, că belgienii continuă să mănânce ciocolată şi să profite de viaţă, dar nu au remarcat că unii musulmani pregătesc atacuri teroriste.

Ieri, un video a fost preluat si de televiziunile belgiene, si nu numai. In Piata Bursei unde se strang multi oameni sa comemoreze victimele atentatelor teroriste din Bruxelles, un act antisemit si care spune multe. Sub privile tuturor, o femeie musulmana a luat steagul Israelului, l-a motolit si l-a asezat deasupra pe cel palestinian. Video aici.http://www.liveleak.com/view?i=175_1458783064

Ce-ar mai fi de spus?  Zilele urmatoare, vom vedea.

Update: Vigilia Pascala in aceasta noapte. Nimeni nu vorbeste despre ea. Biserici in intuneric. De frica sau pentru ca ele nu mai apartin ….cuiva. Cea din vecinatatea mea e “inchiriata”vinerea unui imam, pe post de moschee…

 

 

Despre 2005. Cum au aparut “dizidentii” si “liderii” de mucava. Azi, Gabriel Basarabescu.

trombon2004

In 2004, am pornit pe un drum, fara intoarcere. Chiar daca au fost multe ocaziile in care-am vrut sa sterg momentul initial, de declaratii publice, chiar daca in jurul meu aparusera deja “infiltratii”,”liderii de opinie de mucava”. Cred si, azi, ca, chiar daca fostul presedinte al SRR, de atunci, Dragos Seuleanu, ar fi temperat tensiunile din interior, tot nu ar fi ramas presedinte. Nu mai conteaza. Sunt intrebari pe care mi le-am pus de atunci incoace: de ce Reporteri fara frontiere a avut numai atunci, o misiune, la Bucuresti? De ce Radio Romania a devenit tinta atacurilor, mai mult din exterior? De ce au fost organizate dezbateri la GDS? Incerc sa-mi raspund.  Pentru ca era 2004, probabil, pentru ca…Vom afla. Nu fac decat sa spun ce stiu. Nu trag concluzii. Nu din teama, ci, pentru ca respect prea mult aflarea adevarului. Atat.

In 2004, mergeam pe holurile radioului public si ma abordau oameni. Pe unii ii cunosteam, pe altii, nu. Incet, in jurul meu, apareau “revoltatii” . “Il urâm pe Șeuleanu”, așa imi spuneau. N-aveam timp sa-i analizez, dar ii ascultam. In naivitatea mea de atunci, imi spuneam ca oamenii respectivi, doar vor sa-si spuna pasurile si ca nu urmaresc nimic altceva. Unul dintre ei era Gabriel Basarabescu. Stiam ca lucreaza la Redactia Muzicala. Sincer, habar n-aveam de faptul ca era compozitor sau ca lucrase la Radio Romania Tineret. Unsprezece ani in Camera Stirlor insemnasera pentru mine o munca numai in acea zona. Dar, ca orice spirit de aparare nascut la timp in mine, in acel moment, am zis nu. Si i-am cerut un sfat al inteleptului domn Calora, liderul Sindicatului Liber, Dumnezeu sa-l ierte, il pomenesc din nou. Mi-a spus atat: atentie! Ulterior, am inteles de ce.

2005

In 2005, Gabriel Basarabescu, dupa plecarea lui Dragos Seuleanu din fruntea radioului, a incercat “sa dea o lovitura” Sindicatului Liber si sa-l elimine de la conducere pe dl Calora. Sunt martori care pot confirma tentativa nereusita a lui Basarabescu. Mai mult, imi amintesc, cum, chiar din 2004, Gabriel Basarabescu se afla printre cei care pledau in jurul meu pentru transformarea organizatiei profesionale pe care o conduceam, IPRR-Initiativa Profesionala Radio Romania, in sindicat. Am refuzat categoric. N-am inteles niciodata de ce multi visau un sindicat al lor, in acea perioada. De ce o organizatie profesionala a jurnalistilor nu era importanta pentru ei? Poate pentru ca nu avea, conform legii, un statut “de forta”, de care ei aveau nevoie, la aparitia unei noi conduceri la radio. Se schimbase puterea, “bucuria nebunilor”. Poate fi o explicatie.

In 2005, insa, la Comisia de ancheta parlamentara, Dragos Seuleanu a vorbit despre Gabriel Basarabescu. Despre multi, de altfel. Dar, despre Basarabescu a spus asa, redau din stenograma oficiala de la Parlament:

“Dragoş Şeuleanu: Domnul Basarabescu poate să spună ce vrea, verificăm, vedem ce a spus, că nu ştiu să răspund. Domnul Basarabescu a spus foarte multe lucruri neadevărate, din ce îmi amintesc eu. Foarte multe lucruri neadevărate. Spre exemplu, nu v-a spus… sau v-a şi ascuns anumite lucruri; nu v-a spus domnul Basarabescu că a vrut să facem toate gingle-urile Radioului la dânsul în studio. Şi, în clipa în care nu le-am făcut la dânsul în studio şi a venit cu o ofertă foarte scumpă, a descoperit că echipamentele sunt vechi din Radio şi nu sunt bune. Până atunci era în regulă. Domnul Basarabescu este într-un oarecare conflict de interese când ne-a făcut propunerea să producem jingle-uri la dânsul în studio. De asemenea, când m-a rugat să compună un cântec pentru un anumit partid în campania electorală. Şi eu nu m-am băgat în aşa ceva. Dar astea sunt lucruri pe care sigur nu are rost…

Niciodata nu vorbim fara probe in meseria de jurnalist, dar, investigatiile mele ulterioare, circumstantele in care-am interactionat, fara sa vreau cu Gabriel Basarabescu, au aratat clar ca studio exista la dansul acasa, ca unele gingle-uri pentru o emisiune de pe RRA, au fost produse in studioul sau, dupa plecarea lui Seuleanu, in 2005. Eu insami am fost invitata cu unii colegi, acolo, sa inregistram vocile. Nu stiu, insa, daca au fost platite. Dar, ar putea fi o intrebare potrivita, in acest moment, in care se ridica anumite suspiciuni. De ce? Pentru ca dupa 2005, dl Basarabescu a devenit realizator la RRA, unde nu fusese vreodata.

Invitatii sai erau cu precadere din esichierul puterii politice, nu oameni politici neaparat, ci sustinatori ai acestora din partea asa-numitei societati civile. Iar, apoteotic,  i- a venit recent, din nou, ideea,  de a avea un sindicat al sau. Si-asa a pornit acum un an pe holurile radioului, incercand sa explice de ce este nevoie de un sindicat, unul numai al sau, care poate face..ordine. “Ordnung”, Herr Basarabescu! Asa a vrut si-n 2005.

Si tot in 2005, cand realizam emisiunea Studio Deschis playlistul emisiunii era facut de Gabriel Basarabescu. Credeti-ma, ca la fiecare editie, primeam acelasi playlist care incepea invariabil cu piesa lui Roxette “Milk, Toast and Honey”…

Sindicatul l-a infiintat in mare viteza, se apropiau alegerile,de anul acesta, 2016,  posibil. Sa fi fost foarte grabit pentru ca i-a pus sindicatului un nume luuung si “semnificativ”  sindicatulprofesionistilordinmediasiculturaromana. Si, citesc, acum ca s-a adresat CSAT ului privind modificarea legii de functionare a SRR. CSAT inseamna, stim, Consilulul Suprem de Aparare a Tarii. Care sa fie legatura? Nu e de ras, e de aflat. Deja nu mai e o stire in Romania ca exista jurnalisti acoperiti. Nu, nu m-am gandit la nimic. Doar ma intreb? Am suspiciuni. CSAT-ul are multe lucruri importante de rezolvat pentru tara, mai ales ca Europa se confrunta cu criza imigratiei, avem razboi in Siria, sunt amenintari teroriste pe continent. Ce-ar trebui sa faca pentru dl Basarabescu?

Penibilul ma scarbeste de multe ori, dar, rezist. Si, incerc sa aflu adevarul. Pana la capat.

Pacat, insa, ca in media pestrita din Romania, a avut loc la o masa intr-un studio al unei televiziuni de nisa. Si, de acolo, Gabriel Basarabescu l-a aprobat cu un “Sa traiti” aproape cu mana la ” chipiu” pe realizatorul “furibund” la adresa angajatilor SRR. “Sunteti prea multi, plecati, ma ocup eu de voi!” Emisiunea de la Realitatea TV a avut loc in noiembrie anul trecut, cu putin timp inainte, ca un senator sa vina cu ideea modificarii legii 41 a SRR si TVR, pe motiv ca ar salva TVR. Finalul ar fi, insa, unul periculos. O spun multi, nu numai eu. SRR dispare. Oare acesta sa fie motivul pentru care Gabriel Bassarabescu a aparut la RealitateaTV si acum face petitii pro-aceasta lege? E clar ca lumina zilei? Sau, ne mai trebuie o lupa?  Dar, mai bine sa cautam un jingle…Poate-l gasim. Curaj!

P.S. In curand, vom afla ca “sindicalistii” Moise si Basarabescu s-au unit. Depinde de distributia proasta a filmului care ruleaza pe ecrane. Sa vizionam!

 

 

Unii jurnalisti sunt modesti. Uzurpatorii breslei, nu. Primii sunt denigrati intotdeauna.

speak-the-truth-and-shame-the-devil-quote-1De vreo cativa ani buni, spun lucrurilor pe nume. Cred in principiile acestei meserii de jurnalist. Nu sunt  vorbe mari. Ma deranjeaza ipocrizia si dementa uzurpatorilor din Radioul public. Unul dintre ei, este Moise Adrian, un lider de sindicat …asa se autointituleaza. Stim multe despre el. Am simtit nevoia sa scriu pentru ca nu mai pot astepta ca institutiile statului sa faca dreptate. Se urnesc greu. Si cum fiul meu nu trebuie sa suporte in viitor minciunile la adresa mamei sale, trebuie sa scriu.

In 2010, la Bruxelles

In 2010, in noiembrie eram membra a sindicatului condus de acest Moise Adrian, afiliat la Mediasind, afiliat la randul sau la o organizatie cu sediul la Bruxelles, Federatia Internationala a Jurnalistilor. Vedeti voi, noi, unii jurnalisti, credeam, candva, ca afilierea la astfel de organizatii, e fireasca, e transparenta. Nu banuiam “jocurile” si traficul de influenta din spatele sectiilor romanesti ale unor organizatii importante ale jurnalistilor. Pentru ca, mai am doua exemple, organizatii cu care-am interactionat: Reporteri fara frontiere cu sectia romana ActiveWatch, condusa de Mircea Toma si Asociatia Jurnalistilor Europeni, sectia romana, Azir. Despre acestea voi scrie pe larg, in curand. Adevarul trebuie spus pana la capat!

In 2010, Moise Adrian si Cristian Godinac (liderul Mediasind, actualmente si Ombudsman la Agerpres), au vrut sa depuna la Bruxelles in Comisia de Petitii a Parlamentului European…o petitie…in care “denuntau” presa ca vulnerabilitate in Strategia de Aparare a tarii, pe vremea cand presedintele Romaniei era Traian Basescu. Din cauza unei greve a lucratorilor din aeroportul din Bruxelles, cei doi, Moise si Godinac nu au putut zbura spre Bruxelles. Imi amintesc clar disperarea lor si faptul ca eu si sotul meu, jurnalist si el, membru al sindicatelor lor, Bogdan Radulescu, trebuia sa depunem petitia. Ne aflam la Bruxelles, in calitate de reprezentanti ai SRR pentru realizarea Statului jurnalistului SRR, trimisi de fostul presedinte al institutiei, Demeter Andras.( pentru ca eram membri ai comisiei paritare din SRR, alesi prin vot democratic la urne, de catre plenul jurnalistilor). Demeter Andras dorea sa se prezinte in fata Parlamentului cu acest statut, cerut de legea de functionare 41, a institutiei, statut pe care fosta presedinte, Maria Toghina, nu reusise sa-l realizeze. De ce? Intr-o alta postare. Pe scurt, insa, pentru ca solicitasem trecerea unor acte normative esentiale in acest document si pentru ca doream ca el sa fie unul european. Iar, pentru conducerea  SRR, de atunci, lucrurile acestea erau “stranii”, cel putin.

Trebuie sa precizez ca trimiterea noastra la Bruxelles a avut un “scop”: eliminarea noastra ulterioara din SRR. La Bruxelles, am fost trimisi cu un act aditional la CIM (contractul individual de munca) si doar cu salariul din Romania, in valoare de aproximativ 2000 de RON, fiecare, la acel moment. Fara diurna sau cazare.

Revin la momentul petitiei din Parlamentul European. Am acceptat s-o depunem pentru ca am crezut si cred ca presa nu trebuie mentionata ca fiind “vulnerabilitate”. Nicaieri. In nicio circumstanta care are legatura cu institutii ale statului. Niciodata presa nu ar trebui sa fie vulnerabilitate…Am depus, deci, petitia, nestiind la acel moment ca ea era sustinuta de trustul Intact, nestiind multe, la acel moment. Ulterior, le-am aflat. Si-am facut un pas in spate. Numai ca, asftel de gesturi, nu au fost iertate. Numai ca, acesti doi: Moise si Godinac au devenit vulnerabili, cand petitia a fost dezbatuta in Comisia Parlamentului European, pentru ca eu si sotul meu, am refuzat sa ne mai prezentam la dezbatere. Incepusem sa aflam, ce se ascundea in spatele ei. Ori, cei doi nu puteau ierta asa ceva…In 2010 decembrie, la cateva zile de la dezbaterea petitiei la Bruxelles, cei doi s-au intalnit cu presedintele SRR de atunci, Demeter Andras, undeva la munte, la Poiana Brasov, spun sursele mele. Nu fac decat sa le citez.

Cert este ca, in ianuarie 2011, am primit amandoi o somatie urgenta de la SRR sa ne intoarcem in tara, la Bucuresti. In momentul acela, am inteles, ce rol avusesera cei doi, am inteles si ca stiau ca era imposibil sa ne intoarcem, neavand bani de relocare, conform legii. Si, intre a fi dati afara din SRR  si ca fiul nostru sa repete anul scolar ( fiind la jumatatea lui, in Belgia, venind in Romania, nu i s-ar fi echivalata in acel moment), am ales prima optiune, stiind cat de vanati am fost atatia ani. In postarile urmatoare, “imi voi aminti” toti acesti ani.

Asadar, pentru acest motiv de “absente nemotivate”  sapte, ni s-a desfacut CIM-ul. Trist, pentru ca in acel moment, imi amintesc, trimisesem documente importante care ar fi trebuit sa stea la baza unui Statut al Jurnalistului modern, echilibrat, “neintinat”. Trist, pentru ca, Consiliul de Administratie votase proiectul multimedia Observator European facut de la Bruxelles, primul al corporatiei de acest gen. Trist, pentru ca nu lipsisem niciodata nemotivata in cei 20 de ani de lucrat in SRR. Dincontra, ne-am petrecut in SRR, zile importante din viata noastra, ore peste program.

Dar, sfasietor de trist a fost c-am fost nevoiti sa ne lasam fiul la o familie in Belgia cu procura,  pentru ca el  sa termine anul scolar. Nu voi uita niciodata lacrimile de pe obrazul lui, avea 10 ani, cand ne-a spus ca nu vrea sa fie repetent in Romania si ca isi doreste terminarea anului scolar. Nu voi uita niciodata cum m-am despartit pentru prima data in viata mea, de fiul meu, in aeroport. Nu voi uita ca unii au decis soarta fiului meu. 

Acum intelegeti, de ce, adevarul trebuie spus pana la capat? De ce am inceput in 2012, sa-l denunt pe Moise Adrian? De dragul adevarului. Stiam toti ce sume lunare ridica acest individ de la SRR, ii vazusem declaratia de avere, stiam ce sentimente de dispret profund avea fata de acest individ, fostul lider al Sindicatului Liber, Andi Calora, Dumnezeu sa-l ierte! Si, regret ca acest conflict al meu cu acest Moise, n-a inceput in 2005. Il tratam drept un Dinu Paturica, ignorand, insa, cat de mult incepuse sa decida in SRR…

In postarea urmatoare va voi prezenta Contractul meu de prestari servicii, incheiat cu SRR ca si colaborator, de unde va reiesi ca sumele oferite de SRR acestui individ, zilele trecute, in baza legii 544, nu sunt reale.

Eu sunt ca si multi din colegii mei din SRR, un om care traieste efectiv din munca. Din munca grea. Dar, uneori, acest lucru nu conteaza. Conteaza mizeria, denigrarea si faptul ca nu ai lasat capul in jos, cand ti s-a cerut. N-am facut-o si nu o voi face cat sunt in trecere, prin aceasta lume.