“Cutia” si Pinkeye din “Ferma animalelor”.

Continue reading “Cutia” si Pinkeye din “Ferma animalelor”.

Advertisements

ONG- urile mici sunt mici. Si au “complici” peste tot. Dar, cine le vede?!

 

glassesImi amintesc 2005, momentul sosirii Mariei Toghina ca presedinta a Societatii Romane de Radiodifuziune. Momentul in care doamna Mona Musca “a pus-o”. Asa scria presa, citandu-l pe Andrei Plesu, cel de atunci. Imi amintesc ca i-am solicitat colegei Maria Toghina sa spuna daca SRR era pe minus, daca are o strategie de a ridica audienta, daca…Doamna fusese reporter de teren,  acreditat la sectia partide politice.

A fost momentul in care am refuzat orice implicare in conducerea SRR, desi, unii  vorbeau despre mine. Am aflat mult mai tarziu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Mereu, in fiecare clipa.

Nu mi-am luat casa de la ANL ( vila) in cartierul dezvoltat de Elena Udrea. Si aceasta pentru ca nu beau cafele, sorbind zgomotos, cu astfel de doamne. Nu-mi place. Legea, spunea clar ca nu puteai sa ai peste 35 de ani. Pentru unii, a existat o derogare, inteleg.

In 2006, reprezentantii jurnalistilor din SRR au votat democratic la urne alegerea mea si a altor colegi, in Comisia Paritara de elaborare a statutului SRR si a Regulamentului Consiliului de Onoare. Echipa doamnei Toghina, mai ales consiliera sa, pensionara Rodica Madosa, a fost putin bulversata. Doamna pensionara consilier m-a sunat sa ma “felicite” si sa-mi spuna “cinic”, cum ii este stilul, ca nu se astepta la sute de voturi. Luasem peste 500, cu sprijinul Sindicatului Liber din care faceam parte. Am fost aleasa presedinta acestei Comisii Paritare. Lucrurile nu au functionat asa cum isi dorea conducerea . Pentru ca ne doream sa avem un statut modern, pentru ca doream introducerea unor legi necesare, pe care posturi moderne de radio din lume le aveau. Si lucrarile comisiei s-au blocat. Exista o dovada, o stenograma a unei sedinte de Consiliu de Administratie. Pe care o voi prezenta daca mi se va cere. In sedinta respectiva a fost invitat si raposatul Adrian Paunescu. Dorea doamna, astfel,  un gir din partea sefului Comisiei de Cultura din Senat? Mai dorea cumva si sprijin financiar? Situatia financiara a SRR era una delicata, o recunosc membrii CA de atunci.

Nu ca acum, pe mandatul actualului presedinte, pe care toate aceste ONG uri il ataca… Doare mult minciuna. Freedom House, Active Watch, Mediasind, etc, ONG uri mici… le stim istoria. Nu sunt ONG uri demne de luat in seama. Sunt sectii romane, in care unii au investit bani. Pana intr-o zi. Sunt, insa, si ONG uri importante si unde am onoare sa fiu membra.

Freedom House, azi, intervine in regulamentele interne ale SRR sa “apere” niste “jurnalisti” Pai, cum,  dna Guseth? Stiti foarte bine ca in statul de drept, in democratie, exista legi, regulamente. Ati vrut sa fiti ministrul justitiei. SI atunci? Ce facem cu o lege organica, 41, de functionare a SRR, ce facem cu Statul jurnalistluui SRR, ce facem doamna cu Regulamentele interne, avizate de Parlament, conform aceleiasi legi 41?  Sa le aruncam la gunoi, tocmai pentru ca dvs nu le cunoasteti? Ce facem cu “incompatibilitatea” dvs? Doamna Sararu impreuna cu dna Toghina v-au numit in conducerea Fundatiei Radio Romania, fundatie care, inteleg, ca acum este supusa unui audit.

Activewatch…hm! Ca sa mai spui despre Activewatch despre care Reporteri fara frontiere nu-si mai amintesc…Si care au scos un raport Freex, recent, unde-l citeaza pe “sindicalistul fost coordonator al pompierilor” Moise. Ah, da, e vicepresedinte la Mediasind, ba nu, Fair Mediasind, pentru ca tocmai au fost executati de instanta. Mediasind este alt ONG-sectie. Al cui? Pai al FIJ (Federatia Internationala a Jurnalistilor), care intr-un comunicat scria “Israel is  a criminal state” . FIJ care-a aruncat pe scari doua jurnaliste, eu si colega mea Nicoleta Balaci, la congresul de la Dublin. Si? Ghiciti? Am castigat procesul impotriva lor. Definitiv, irevocabil! Si-atunci? Ce ONG uri? Cine le vede?! Fonduri europene, proiecte? Da, toti. Ii cunosc foarte bine. O lume pestrita  unde ONG urile sunt mici si nevazute dar actioneaza atunci cand …trebuie sa darame ceva. Sau sa construiasca o platforma pentru cineva.

Deci, sa revin  la  aceste ONG uri “mici”.  Una dintre ele  tocmai azi a atacat  conducerea SRR, invocand in titlu numele presedintelui institutiei, in context negativ, evident…Nu ne mai miram. De ceva ani rup usile…la SRR. Freedom House are, asa cum spuneam,  o istorie cu SRR, prin presedinta si directoarea de comunicare.  In trecut. Presedinta acestui ONG, Cristina Guseth   ( da, da, doamna care era sa fie ministrul justitiei..) a fost in conducerea Fundatiei Radio, infiintata pe mandatul Mariei Toghina. Fundatia o avea ca presedinta pe Ruxandra Sararu. Director de comunicare numit de dna Toghina. Prin concurs. Dupa ce dna Ruxandra Sararu plecase din SRR si lucrase la Tofan Grup, la Radio Total, la Protv, la trustul lui Vantu. Iar de la trustul lui Vantu, din functia de director de Comunicare in SRR ridicase bani de la casierie, alaturi de alti “jurnalisti”  1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.vezi aici 

Si-mi amintesc cum regretatul Paul Grigoriu cand era director-general adjunct al SRR a fost rugat s-o primeasca pe doamna Ruxandra Sararu inapoi…Doamna, insa, a venit mult mai tarziu, direct in functia de director de comunicare. Unde…aici si dupa, aici. Incurcate cai…dar, am uitat, numai unii sunt nebuni, corupti, rai, vor functii, bani…Viata, insa, a demonstrat contrariul. Dumnezeu mi-a oferit totul. Fara bani si functii!

Doamna Toghina a spus in cadrul unei sedinte a Consiliului de Administratie din 2007 ca i-am contestat mandatul pentru ca “a refuzat sa ma puna sefa” Urat, doamna! Nu am vrut sa fiu sefa. As fi putut, dar, in paienjenisul respectiv trebuia sa te cheme, altfel. Am un document in care v-ati exprimat, astfel. Il voi face public in fata instantelor. De ce oare Reporter Virtual care se exprima aici sau aici. a tacut in ambele cazuri, de ani de zile nu mai scrie nimic?   Si am o presupunere, pe care sunt libera s-o fac. Oare nu cumva pentru ca intre Tiberiu Lovin, (vicepresedinte la Mediasind ca si Moise), initial, a existat o relatie de colaborare cu un alt fost membru al CA , “sindicalistul” Moise Adrian Valentin, cel care-a fost dat afara pentru abateri disciplinare grave de catre presedintele actual al SRR?  Asa se explica de ce Reporter Virtual a devenit “oficina” exprimarii acestui Moise? Asa se explica, oare, de ce “sindicalistul ” Moise nu si-a continuat “denunturile” legate de marirea salariului sotului de catre doamna Maria Toghina? Sunt intrebari. Oare de ce ANI, Agentia Nationala de Integritate nu s-a sesiat pentru o eventuala “incompatibilitate” in acest caz? Pentru c-am vazut ca pe vremea lui Horia Georgescu, cel arestat de DNA, la SRR a fost declansata o adevarata “furtuna” de incompatibilitati, lansata de “sindicalistul” Moise.

Raman intrebari si asa cum spuneam, am dreptul sa-mi le pun. Am dreptul sa stiu cine mi-a spart casa in 2009 si am fost nevoita sa  plec din tara. De ce dosarul de la politie a disparut? Poate, pentru ca bietii hoti, au uitat sa ia si alte lucruri, au luat doar un laptop…

Candva, voi afla. Va urma.

 

 

Despre 2005. Cum au aparut “dizidentii” si “liderii” de mucava. Azi, Gabriel Basarabescu.

trombon2004

In 2004, am pornit pe un drum, fara intoarcere. Chiar daca au fost multe ocaziile in care-am vrut sa sterg momentul initial, de declaratii publice, chiar daca in jurul meu aparusera deja “infiltratii”,”liderii de opinie de mucava”. Cred si, azi, ca, chiar daca fostul presedinte al SRR, de atunci, Dragos Seuleanu, ar fi temperat tensiunile din interior, tot nu ar fi ramas presedinte. Nu mai conteaza. Sunt intrebari pe care mi le-am pus de atunci incoace: de ce Reporteri fara frontiere a avut numai atunci, o misiune, la Bucuresti? De ce Radio Romania a devenit tinta atacurilor, mai mult din exterior? De ce au fost organizate dezbateri la GDS? Incerc sa-mi raspund.  Pentru ca era 2004, probabil, pentru ca…Vom afla. Nu fac decat sa spun ce stiu. Nu trag concluzii. Nu din teama, ci, pentru ca respect prea mult aflarea adevarului. Atat.

In 2004, mergeam pe holurile radioului public si ma abordau oameni. Pe unii ii cunosteam, pe altii, nu. Incet, in jurul meu, apareau “revoltatii” . “Il urâm pe Șeuleanu”, așa imi spuneau. N-aveam timp sa-i analizez, dar ii ascultam. In naivitatea mea de atunci, imi spuneam ca oamenii respectivi, doar vor sa-si spuna pasurile si ca nu urmaresc nimic altceva. Unul dintre ei era Gabriel Basarabescu. Stiam ca lucreaza la Redactia Muzicala. Sincer, habar n-aveam de faptul ca era compozitor sau ca lucrase la Radio Romania Tineret. Unsprezece ani in Camera Stirlor insemnasera pentru mine o munca numai in acea zona. Dar, ca orice spirit de aparare nascut la timp in mine, in acel moment, am zis nu. Si i-am cerut un sfat al inteleptului domn Calora, liderul Sindicatului Liber, Dumnezeu sa-l ierte, il pomenesc din nou. Mi-a spus atat: atentie! Ulterior, am inteles de ce.

2005

In 2005, Gabriel Basarabescu, dupa plecarea lui Dragos Seuleanu din fruntea radioului, a incercat “sa dea o lovitura” Sindicatului Liber si sa-l elimine de la conducere pe dl Calora. Sunt martori care pot confirma tentativa nereusita a lui Basarabescu. Mai mult, imi amintesc, cum, chiar din 2004, Gabriel Basarabescu se afla printre cei care pledau in jurul meu pentru transformarea organizatiei profesionale pe care o conduceam, IPRR-Initiativa Profesionala Radio Romania, in sindicat. Am refuzat categoric. N-am inteles niciodata de ce multi visau un sindicat al lor, in acea perioada. De ce o organizatie profesionala a jurnalistilor nu era importanta pentru ei? Poate pentru ca nu avea, conform legii, un statut “de forta”, de care ei aveau nevoie, la aparitia unei noi conduceri la radio. Se schimbase puterea, “bucuria nebunilor”. Poate fi o explicatie.

In 2005, insa, la Comisia de ancheta parlamentara, Dragos Seuleanu a vorbit despre Gabriel Basarabescu. Despre multi, de altfel. Dar, despre Basarabescu a spus asa, redau din stenograma oficiala de la Parlament:

“Dragoş Şeuleanu: Domnul Basarabescu poate să spună ce vrea, verificăm, vedem ce a spus, că nu ştiu să răspund. Domnul Basarabescu a spus foarte multe lucruri neadevărate, din ce îmi amintesc eu. Foarte multe lucruri neadevărate. Spre exemplu, nu v-a spus… sau v-a şi ascuns anumite lucruri; nu v-a spus domnul Basarabescu că a vrut să facem toate gingle-urile Radioului la dânsul în studio. Şi, în clipa în care nu le-am făcut la dânsul în studio şi a venit cu o ofertă foarte scumpă, a descoperit că echipamentele sunt vechi din Radio şi nu sunt bune. Până atunci era în regulă. Domnul Basarabescu este într-un oarecare conflict de interese când ne-a făcut propunerea să producem jingle-uri la dânsul în studio. De asemenea, când m-a rugat să compună un cântec pentru un anumit partid în campania electorală. Şi eu nu m-am băgat în aşa ceva. Dar astea sunt lucruri pe care sigur nu are rost…

Niciodata nu vorbim fara probe in meseria de jurnalist, dar, investigatiile mele ulterioare, circumstantele in care-am interactionat, fara sa vreau cu Gabriel Basarabescu, au aratat clar ca studio exista la dansul acasa, ca unele gingle-uri pentru o emisiune de pe RRA, au fost produse in studioul sau, dupa plecarea lui Seuleanu, in 2005. Eu insami am fost invitata cu unii colegi, acolo, sa inregistram vocile. Nu stiu, insa, daca au fost platite. Dar, ar putea fi o intrebare potrivita, in acest moment, in care se ridica anumite suspiciuni. De ce? Pentru ca dupa 2005, dl Basarabescu a devenit realizator la RRA, unde nu fusese vreodata.

Invitatii sai erau cu precadere din esichierul puterii politice, nu oameni politici neaparat, ci sustinatori ai acestora din partea asa-numitei societati civile. Iar, apoteotic,  i- a venit recent, din nou, ideea,  de a avea un sindicat al sau. Si-asa a pornit acum un an pe holurile radioului, incercand sa explice de ce este nevoie de un sindicat, unul numai al sau, care poate face..ordine. “Ordnung”, Herr Basarabescu! Asa a vrut si-n 2005.

Si tot in 2005, cand realizam emisiunea Studio Deschis playlistul emisiunii era facut de Gabriel Basarabescu. Credeti-ma, ca la fiecare editie, primeam acelasi playlist care incepea invariabil cu piesa lui Roxette “Milk, Toast and Honey”…

Sindicatul l-a infiintat in mare viteza, se apropiau alegerile,de anul acesta, 2016,  posibil. Sa fi fost foarte grabit pentru ca i-a pus sindicatului un nume luuung si “semnificativ”  sindicatulprofesionistilordinmediasiculturaromana. Si, citesc, acum ca s-a adresat CSAT ului privind modificarea legii de functionare a SRR. CSAT inseamna, stim, Consilulul Suprem de Aparare a Tarii. Care sa fie legatura? Nu e de ras, e de aflat. Deja nu mai e o stire in Romania ca exista jurnalisti acoperiti. Nu, nu m-am gandit la nimic. Doar ma intreb? Am suspiciuni. CSAT-ul are multe lucruri importante de rezolvat pentru tara, mai ales ca Europa se confrunta cu criza imigratiei, avem razboi in Siria, sunt amenintari teroriste pe continent. Ce-ar trebui sa faca pentru dl Basarabescu?

Penibilul ma scarbeste de multe ori, dar, rezist. Si, incerc sa aflu adevarul. Pana la capat.

Pacat, insa, ca in media pestrita din Romania, a avut loc la o masa intr-un studio al unei televiziuni de nisa. Si, de acolo, Gabriel Basarabescu l-a aprobat cu un “Sa traiti” aproape cu mana la ” chipiu” pe realizatorul “furibund” la adresa angajatilor SRR. “Sunteti prea multi, plecati, ma ocup eu de voi!” Emisiunea de la Realitatea TV a avut loc in noiembrie anul trecut, cu putin timp inainte, ca un senator sa vina cu ideea modificarii legii 41 a SRR si TVR, pe motiv ca ar salva TVR. Finalul ar fi, insa, unul periculos. O spun multi, nu numai eu. SRR dispare. Oare acesta sa fie motivul pentru care Gabriel Bassarabescu a aparut la RealitateaTV si acum face petitii pro-aceasta lege? E clar ca lumina zilei? Sau, ne mai trebuie o lupa?  Dar, mai bine sa cautam un jingle…Poate-l gasim. Curaj!

P.S. In curand, vom afla ca “sindicalistii” Moise si Basarabescu s-au unit. Depinde de distributia proasta a filmului care ruleaza pe ecrane. Sa vizionam!

 

 

Unii jurnalisti sunt modesti. Uzurpatorii breslei, nu. Primii sunt denigrati intotdeauna.

speak-the-truth-and-shame-the-devil-quote-1De vreo cativa ani buni, spun lucrurilor pe nume. Cred in principiile acestei meserii de jurnalist. Nu sunt  vorbe mari. Ma deranjeaza ipocrizia si dementa uzurpatorilor din Radioul public. Unul dintre ei, este Moise Adrian, un lider de sindicat …asa se autointituleaza. Stim multe despre el. Am simtit nevoia sa scriu pentru ca nu mai pot astepta ca institutiile statului sa faca dreptate. Se urnesc greu. Si cum fiul meu nu trebuie sa suporte in viitor minciunile la adresa mamei sale, trebuie sa scriu.

In 2010, la Bruxelles

In 2010, in noiembrie eram membra a sindicatului condus de acest Moise Adrian, afiliat la Mediasind, afiliat la randul sau la o organizatie cu sediul la Bruxelles, Federatia Internationala a Jurnalistilor. Vedeti voi, noi, unii jurnalisti, credeam, candva, ca afilierea la astfel de organizatii, e fireasca, e transparenta. Nu banuiam “jocurile” si traficul de influenta din spatele sectiilor romanesti ale unor organizatii importante ale jurnalistilor. Pentru ca, mai am doua exemple, organizatii cu care-am interactionat: Reporteri fara frontiere cu sectia romana ActiveWatch, condusa de Mircea Toma si Asociatia Jurnalistilor Europeni, sectia romana, Azir. Despre acestea voi scrie pe larg, in curand. Adevarul trebuie spus pana la capat!

In 2010, Moise Adrian si Cristian Godinac (liderul Mediasind, actualmente si Ombudsman la Agerpres), au vrut sa depuna la Bruxelles in Comisia de Petitii a Parlamentului European…o petitie…in care “denuntau” presa ca vulnerabilitate in Strategia de Aparare a tarii, pe vremea cand presedintele Romaniei era Traian Basescu. Din cauza unei greve a lucratorilor din aeroportul din Bruxelles, cei doi, Moise si Godinac nu au putut zbura spre Bruxelles. Imi amintesc clar disperarea lor si faptul ca eu si sotul meu, jurnalist si el, membru al sindicatelor lor, Bogdan Radulescu, trebuia sa depunem petitia. Ne aflam la Bruxelles, in calitate de reprezentanti ai SRR pentru realizarea Statului jurnalistului SRR, trimisi de fostul presedinte al institutiei, Demeter Andras.( pentru ca eram membri ai comisiei paritare din SRR, alesi prin vot democratic la urne, de catre plenul jurnalistilor). Demeter Andras dorea sa se prezinte in fata Parlamentului cu acest statut, cerut de legea de functionare 41, a institutiei, statut pe care fosta presedinte, Maria Toghina, nu reusise sa-l realizeze. De ce? Intr-o alta postare. Pe scurt, insa, pentru ca solicitasem trecerea unor acte normative esentiale in acest document si pentru ca doream ca el sa fie unul european. Iar, pentru conducerea  SRR, de atunci, lucrurile acestea erau “stranii”, cel putin.

Trebuie sa precizez ca trimiterea noastra la Bruxelles a avut un “scop”: eliminarea noastra ulterioara din SRR. La Bruxelles, am fost trimisi cu un act aditional la CIM (contractul individual de munca) si doar cu salariul din Romania, in valoare de aproximativ 2000 de RON, fiecare, la acel moment. Fara diurna sau cazare.

Revin la momentul petitiei din Parlamentul European. Am acceptat s-o depunem pentru ca am crezut si cred ca presa nu trebuie mentionata ca fiind “vulnerabilitate”. Nicaieri. In nicio circumstanta care are legatura cu institutii ale statului. Niciodata presa nu ar trebui sa fie vulnerabilitate…Am depus, deci, petitia, nestiind la acel moment ca ea era sustinuta de trustul Intact, nestiind multe, la acel moment. Ulterior, le-am aflat. Si-am facut un pas in spate. Numai ca, asftel de gesturi, nu au fost iertate. Numai ca, acesti doi: Moise si Godinac au devenit vulnerabili, cand petitia a fost dezbatuta in Comisia Parlamentului European, pentru ca eu si sotul meu, am refuzat sa ne mai prezentam la dezbatere. Incepusem sa aflam, ce se ascundea in spatele ei. Ori, cei doi nu puteau ierta asa ceva…In 2010 decembrie, la cateva zile de la dezbaterea petitiei la Bruxelles, cei doi s-au intalnit cu presedintele SRR de atunci, Demeter Andras, undeva la munte, la Poiana Brasov, spun sursele mele. Nu fac decat sa le citez.

Cert este ca, in ianuarie 2011, am primit amandoi o somatie urgenta de la SRR sa ne intoarcem in tara, la Bucuresti. In momentul acela, am inteles, ce rol avusesera cei doi, am inteles si ca stiau ca era imposibil sa ne intoarcem, neavand bani de relocare, conform legii. Si, intre a fi dati afara din SRR  si ca fiul nostru sa repete anul scolar ( fiind la jumatatea lui, in Belgia, venind in Romania, nu i s-ar fi echivalata in acel moment), am ales prima optiune, stiind cat de vanati am fost atatia ani. In postarile urmatoare, “imi voi aminti” toti acesti ani.

Asadar, pentru acest motiv de “absente nemotivate”  sapte, ni s-a desfacut CIM-ul. Trist, pentru ca in acel moment, imi amintesc, trimisesem documente importante care ar fi trebuit sa stea la baza unui Statut al Jurnalistului modern, echilibrat, “neintinat”. Trist, pentru ca, Consiliul de Administratie votase proiectul multimedia Observator European facut de la Bruxelles, primul al corporatiei de acest gen. Trist, pentru ca nu lipsisem niciodata nemotivata in cei 20 de ani de lucrat in SRR. Dincontra, ne-am petrecut in SRR, zile importante din viata noastra, ore peste program.

Dar, sfasietor de trist a fost c-am fost nevoiti sa ne lasam fiul la o familie in Belgia cu procura,  pentru ca el  sa termine anul scolar. Nu voi uita niciodata lacrimile de pe obrazul lui, avea 10 ani, cand ne-a spus ca nu vrea sa fie repetent in Romania si ca isi doreste terminarea anului scolar. Nu voi uita niciodata cum m-am despartit pentru prima data in viata mea, de fiul meu, in aeroport. Nu voi uita ca unii au decis soarta fiului meu. 

Acum intelegeti, de ce, adevarul trebuie spus pana la capat? De ce am inceput in 2012, sa-l denunt pe Moise Adrian? De dragul adevarului. Stiam toti ce sume lunare ridica acest individ de la SRR, ii vazusem declaratia de avere, stiam ce sentimente de dispret profund avea fata de acest individ, fostul lider al Sindicatului Liber, Andi Calora, Dumnezeu sa-l ierte! Si, regret ca acest conflict al meu cu acest Moise, n-a inceput in 2005. Il tratam drept un Dinu Paturica, ignorand, insa, cat de mult incepuse sa decida in SRR…

In postarea urmatoare va voi prezenta Contractul meu de prestari servicii, incheiat cu SRR ca si colaborator, de unde va reiesi ca sumele oferite de SRR acestui individ, zilele trecute, in baza legii 544, nu sunt reale.

Eu sunt ca si multi din colegii mei din SRR, un om care traieste efectiv din munca. Din munca grea. Dar, uneori, acest lucru nu conteaza. Conteaza mizeria, denigrarea si faptul ca nu ai lasat capul in jos, cand ti s-a cerut. N-am facut-o si nu o voi face cat sunt in trecere, prin aceasta lume.