Domnule Tolontan, hai sa discutăm deschis! Poti?

creionJurnalistul Catalin Tolontan “dezvaluie” o  non-stire . Ha! Scrie pe blogul sau ca jurnalistii din afara Radio Romania care vor sa intre in sediul institutiei, au nevoie de aprobare. Poate ca, in opinia unor bloggeri din presa, jurnalistii de la trusturi concurente trebuie sa mearga si-n emisia canalelor Radio Romania, fara aprobare. Eventual sa stea si la microfon. Cine raspunde? Mai mult, incearca o comparatie cu jurnalistii care-ar trebui sa intre la Parlament sau la Guvern, “uitand” ca acolo vobim de jurnalistii acreditati. Publicul sau “cititor” chiar ii atrage atentia si pare ca nu poate fi prostit.

Ca jurnalist acreditat la institutiile europene, lucrand pentru postul public, imi trebuia aprobarea directorului postului public de TV si Radio belgian, cu 24 de ore inainte sa intru in institutia lor, asta, in cazul in care nu aveam invitatie. Toti jurnalistii, inclusiv belgieni, de la alte publicatii, aveau nevoie de aprobare. La BBC, la fel, inca din 1997, cand am fost acolo, prima data. Ce vrem sa demonstram? Ca n-aveam subiect de “investigatie”?

Imi permit sa-i adresez lui Catalin Tolontan o invitatie sincera:  sa facem o dezbatere reala, fata-n fata, sa discutam deschis, cu probe, nu cu documente interne care nu dezvaluie nimic, despre Radio Romania. De cateva zile, tot incearca el, Epochtimes si altii, sa scrie ceva denigrari despre Radio Romania. Despre cum s-a desfasurat o cercetare interna la Radio Romania. Adica? Imaginati-va, ca la BBC era cercetat un jurnalist si Daily Mail voia sa intre sa asiste la moment. Credeti ca i s-ar fi permis? Ca nu era obligat jurnalistul de tabloid sa ceara aprobarea conducerii BBC?

In cazul dlui Tolontan imi permit sa-i amintesc ca subiectul “investigat”Hexifarma nu ne-a lamurit.  Acum, ce face? Vorbeste despre prezenta unor jurnalisti de la publicatii ( atentie online!) care au vrut sa asiste la o cercetare disciplinara interna. Wrong! SRR are un regulament intern si trebuie respectat. Li s-a permis accesul in interior si acum tot nu e bine. Arata un document care spune ca e nevoie de aprobarea conducerii Radio Romania pentru a putea intra in cladirea din Berthelot. Nu e normal  atunci cand ai un regulament intern?  Directorul de la Resurse Umane a aplicat regulamentul, dle Tolontan.

Daca doreau sa intre in sediul Protv sau al TVR, era acelasi regulament.

Mesaj pentru Tolo!

Dvs ce vreti sa demonstrati, dle Tolontan? Inca o data, va provoc la o dezbatere publica sincera despre SRR, dar cu transparenta totala. Si, sa stiti ca beau doar ceai sau cafea. Va invit!

Advertisements

Europa, te iubesc! Oare, te mai iubesc?

Bruxelles
foto Bogdan Radulescu

Bruxelles-teroare si alienare.

Case prospere, dar, in care  nu locuiesc suflete…

E greu sa-ti imaginezi un oras ca Bruxelles-ul, cosmopolit , dar, dominat de nesiguranta. De ce ? Primele impresii pe care le-am asternut pe hartie, la sosire, aici, acum sapte ani.

 

August 2009. Primii pasi in Bruxelles si-n cartierele orasului

Ce inseamna sa vii din Estul Europei si sa te instalezi in Bruxelles? Primele impresii au fost legate de diferentele culturale. Si, nu ma gandesc, la cele autohtone, neaparat. Ci, la cele importate de Belgia, incepand din anii 60-70 prin afluxul masiv de ceteteni arabi, veniti unii din fostele colonii sau altii asa-numitii refugiati politic. Descoperind orasul, am ajuns la Molenbeek, un cartier din Bruxelles. Pe atunci, la sosirea noastra, nimeni nu stia ce inseamna acest cartier. Noi, da, incepeam sa-l descoperim, asa cum, timp de sapte ani nu am incetat sa-l analizam si sa incercam sa intelegem. « Micul meu Maroc » cum scria chiar Hind Fraihi, o jurnalista musulmana, infiltrata in acest cartier, denuntand radicalizarea din acest cartier. Ea a descoperit  discursurile tinerilor, fieful jihadistilor. Acum zece ani, ea scria despre acest cartier, dar politia, autoritatile belgiene nu au crezut-o. S-a casatorit cu un belgian, si, acum,  dupa atentatele teroiste, ea spune ca daca atunci ar fi fost crezuta, luata in serios, nu mureau oameni nevinovati. Trist !

Molenbeek arestarea lui Abdeslam, foto rtbf.info
foto RtBF, Molenbeek

Sa nu uitam: Salah Abdeslam, implicat in atentatele de la Paris, Abbaoud, teroristul din nloiembrie tot de la Paris, la fel, Mehdi Nemouuch, cel care a pregatit atentatul de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, au locuit in acest cartier, spune presa belgiana si franceza.

http://www.marianne.net/hind-fraihi-nous-avons-collectivement-nie-ce-qu-il-se-passait-quelques-minutes-du-centre-ville

Duminica dimineata, ora Liturghiei.

Clopotele bat. Bisericile goale. In schimb, sirenele politiei se aud din ce in ce mai des, suprapunandu-se cu  sunetul  clopotelor, din departare. Azi e Sambata Mare, e soare( mai rar in Belgia), dar, e pustiu pe strazi. Cadavrele celor morti in atentate nu sunt inca recunoscute in totalitate, deoarece au fost trupuri sfartecate. Cei trei sute de raniti sunt inca multi in stare grava.

Nu fac decat sa descriu ce vad. Nu interpretez. Sunt jurnalist. Insa, capitala Europei, cum ii place sa se numeasca, Bruxelles-ul, n-a fost nicodata asa, imi marturisesc unii belgieni, cuprinsi si de frica de a vorbi despre aceasta. De ce se tem ? Pentru ca li s-a impregnat in zeci de ani in educatie ca daca spun ceva negativ la adresa maghrebienilor, pot fi acuzati de rasism.

In bisericile catolice, te cuprinde frigul, si-l privesti pe Isus rastignit, inconjurat de peretii negrii si vechi ai bisericii. Ma rog sa-mi dea putere si intelepciune sa pot trece peste ultimii sapte ani, aici. Ma rog, pentru fiul meu, pentru copii, sa traiasca intr-o alta lume, nu cea conturata acum sub ochii nostri.

Martea neagra din Bruxelles.

Stiam ca vor ataca, multi stiam. Traiam aici, deja, cu acest sentiment. Nu am inteles, insa, de ce. Marti dimineata, ora 08.00. Alerta pe telefon, explozii la Aeroportul International Zaventem, la cativa kilometri de unde ma aflam. Fiul meu, in metrou, spre scoala. Minutele pana cand mi-a trimis mesajul ca a ajuns la scoala, au fost secole. Am inceput sa transmit. Am plecat pe strazi. Sa-mi fac meseria si sa incerc sa-mi recuperez fiul, in siguranta, de la scoala, cel mai mare colegiu iezuit, aflat in centrul Bruxelles-ului.  Mama si jurnalista. E greu sa le impaci, in situatii cu care nu te-ai mai confruntat, vreodata. Am reusit, dar am ramas in minte cu imaginile cadavrelor de la statia de metrou, unde a avut loc cel de-al doilea atentat, la doi pasi de Comisia Europeana.

Intre timp, ma loveam de informatii contradictorii legate de reactia autoritatilor belgiene. Nepregatite. Bulversate. Ani in care au acceptat si-au ascuns radicalizarea in chiar inima Europei. De ce ? De ce la scoala fiului meu parintii erau speriati ? De ce parintii romani pe care i-am intalnit simteau, altfel, adica, asa romaneste, normal, spunand lucrurilor pe nume, fara sa se teama.

Europa, te iubesc ! Oare, te mai iubesc?!

Acum cateva luni, am decis,ca  la intoarcerea in tara sa scriu o carte. Cu acest titlu. Ironic si trist. Din cea mai profunda dezamagire care m-a curpins, aici, in toti acesti ani. Iata ca scriu, aici, pentru ca, altfel, nu stiu daca voi mai putea vreodata. Nu stiu daca nu ma voi razgandi, daca voi mai exista, si-atunci trebuie sa scriu acum.

Nu m-am simtit niciodata libera in acest oras. Am uitat cum e sa razi, din suflet, sa te bucuri ca esti printre oameni. N-am fost, in toti acesti ani. Nu stiu, de fapt, unde-am trait…

Imi amintesc cum in 2009, am intrat cu masina in Molenbeek, ca sa cunoastem ceea ce descriam mai sus. Fiul meu avea opt ani, atunci. A spus, “inchideti ferestrele masinii, blocati usile”. E important ce spun copiii.

Usor, in ani, am inceput sa descoperim cartierele cu populatie majoritar musulmana, la pas. Intr-unul din ele, aproape de Comisia Europeana, Sint Josse, exista o strada cu multe magazine de legume, fructe, pravalii de tot felul. Multe apartin arabilor crestini, cei fugiti din cauza discriminarii lor, in tarile arabe, fugiti din calea teroristilor. Tin Crucea ascunsa.

Acum un an, unul din patronii unui mic magazin de incaltaminte mi-o arata. O scoate din sertar.  Spune ca vorbeste aramaica, limba lui Isus si ca au o biserica a lor in Bruxelles. Ma invita la Liturghia de duminica. “Coranul e cartea mortii”, imi spune el. “Nu a iubirii”… Ma uit in ochii lui tristi si-l intreb de ce si cum vede viitorul, anul urmator? Imi spune ca “europenii nu mai inteleg ce inseamna sa iubesti”, ca “au uitat sa iubeasca si ca musulmanii asta vor: Sa uitam sa iubim”. Nu-l voi uita niciodata. Trec, adesea, sa-l revad si ne intelegem din priviri, mai ales, ca in pravalia lui intra si musulmani.

In 2009, la scoala primara a fiului meu, o fetita irakiana crestina i-a spus sa-si ascunda crucea de la gat, “pentru ca e mai bine asa”. Scoala catolica. Profesorii mi-au explicat ca e bine sa n-o poarte la scoala. De-alungul anilor, am vorbit cu multi expati, greci, est-europeni. Mi-au marturisit acelasi lucru. Mai mult, aflu, ca la scolile catolice, unde sunt multi musulmani, fetele acestora merg la piscina imbracate cu costume speciale care sa le acopere trupul. Fetite de 10-12 ani.

In Molenbeek si in alte cartiere au locuit, multi ani, evrei. Dar, au plecat, incepand din anii 90. Evreii din Bruxelles se roaga intr-o sinagoga de langa Rue Froissart, celebrul loc cosmpolit al Bruxelles-ului, cu cafenele si restaurante. Singagoga, retrasa, era pazita, imediat dupa atentatul de la Muzeul Evreiesc,  de militari. Uneori, da, alteori, nu veneau. Colegul meu corespondent in Israel tocmai a relatat despre declaratia Rabinului, pe care o redau aici, citandu-l pe Dragos, la Radio Romania Actualitati.

RAOR/RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 martie, ora 22:07) – Un important rabin din Bruxelles a declarat că Belgia nu are capacităţi de luptă împotriva terorismului, în timp ce alte ţări din Europa Occidentală sunt preocupate de jihadismul cu origine locală.
Corespondenţă din Ierusalim – Reporter: Dragoş Ciocîrlan – În mijlocul dezvăluirilor despre eşecuri în tratarea ameninţărilor teroriste din Belgia, un rabin important din Bruxelles spune că autorităţile belgiene nu au înţeles că au probleme de securitate. Rabinul Menachem Hadad a făcut aceste remarci într-un interviu la postul de radio al armatei israeliene, în care a afirmat că Belgia nu are capacitatea să lupte împotriva terorismului, în timp ce alte ţări occidentale sunt preocupate de de jihadismul cu origini locale. Soldaţii amplasaţi în exteriorul unei sinagogi după asasinarea celor 4 evrei la Muzeul din Bruxelles, în 2014, i-au spus că nu au avut gloanţe în armele lor, pentru protejarea zonei. A fost doar un spectacol cu butaforie, a mai spus rabinul. El s-a referit şi la lipsa de reacţie a autorităţilor belgiene în urma avertismentului Turciei.
După atacurile teroriste de la Bruxelles, ministrul Informaţiilor,Yisrael Katz a declarat, în parlamentul de al Ierusalim, că belgienii continuă să mănânce ciocolată şi să profite de viaţă, dar nu au remarcat că unii musulmani pregătesc atacuri teroriste.

Ieri, un video a fost preluat si de televiziunile belgiene, si nu numai. In Piata Bursei unde se strang multi oameni sa comemoreze victimele atentatelor teroriste din Bruxelles, un act antisemit si care spune multe. Sub privile tuturor, o femeie musulmana a luat steagul Israelului, l-a motolit si l-a asezat deasupra pe cel palestinian. Video aici.http://www.liveleak.com/view?i=175_1458783064

Ce-ar mai fi de spus?  Zilele urmatoare, vom vedea.

Update: Vigilia Pascala in aceasta noapte. Nimeni nu vorbeste despre ea. Biserici in intuneric. De frica sau pentru ca ele nu mai apartin ….cuiva. Cea din vecinatatea mea e “inchiriata”vinerea unui imam, pe post de moschee…