Domnule Tolontan, hai sa discutăm deschis! Poti?

creionJurnalistul Catalin Tolontan “dezvaluie” o  non-stire . Ha! Scrie pe blogul sau ca jurnalistii din afara Radio Romania care vor sa intre in sediul institutiei, au nevoie de aprobare. Poate ca, in opinia unor bloggeri din presa, jurnalistii de la trusturi concurente trebuie sa mearga si-n emisia canalelor Radio Romania, fara aprobare. Eventual sa stea si la microfon. Cine raspunde? Mai mult, incearca o comparatie cu jurnalistii care-ar trebui sa intre la Parlament sau la Guvern, “uitand” ca acolo vobim de jurnalistii acreditati. Publicul sau “cititor” chiar ii atrage atentia si pare ca nu poate fi prostit.

Ca jurnalist acreditat la institutiile europene, lucrand pentru postul public, imi trebuia aprobarea directorului postului public de TV si Radio belgian, cu 24 de ore inainte sa intru in institutia lor, asta, in cazul in care nu aveam invitatie. Toti jurnalistii, inclusiv belgieni, de la alte publicatii, aveau nevoie de aprobare. La BBC, la fel, inca din 1997, cand am fost acolo, prima data. Ce vrem sa demonstram? Ca n-aveam subiect de “investigatie”?

Imi permit sa-i adresez lui Catalin Tolontan o invitatie sincera:  sa facem o dezbatere reala, fata-n fata, sa discutam deschis, cu probe, nu cu documente interne care nu dezvaluie nimic, despre Radio Romania. De cateva zile, tot incearca el, Epochtimes si altii, sa scrie ceva denigrari despre Radio Romania. Despre cum s-a desfasurat o cercetare interna la Radio Romania. Adica? Imaginati-va, ca la BBC era cercetat un jurnalist si Daily Mail voia sa intre sa asiste la moment. Credeti ca i s-ar fi permis? Ca nu era obligat jurnalistul de tabloid sa ceara aprobarea conducerii BBC?

In cazul dlui Tolontan imi permit sa-i amintesc ca subiectul “investigat”Hexifarma nu ne-a lamurit.  Acum, ce face? Vorbeste despre prezenta unor jurnalisti de la publicatii ( atentie online!) care au vrut sa asiste la o cercetare disciplinara interna. Wrong! SRR are un regulament intern si trebuie respectat. Li s-a permis accesul in interior si acum tot nu e bine. Arata un document care spune ca e nevoie de aprobarea conducerii Radio Romania pentru a putea intra in cladirea din Berthelot. Nu e normal  atunci cand ai un regulament intern?  Directorul de la Resurse Umane a aplicat regulamentul, dle Tolontan.

Daca doreau sa intre in sediul Protv sau al TVR, era acelasi regulament.

Mesaj pentru Tolo!

Dvs ce vreti sa demonstrati, dle Tolontan? Inca o data, va provoc la o dezbatere publica sincera despre SRR, dar cu transparenta totala. Si, sa stiti ca beau doar ceai sau cafea. Va invit!

Despre 2005. Cum au aparut “dizidentii” si “liderii” de mucava. Azi, Gabriel Basarabescu.

trombon2004

In 2004, am pornit pe un drum, fara intoarcere. Chiar daca au fost multe ocaziile in care-am vrut sa sterg momentul initial, de declaratii publice, chiar daca in jurul meu aparusera deja “infiltratii”,”liderii de opinie de mucava”. Cred si, azi, ca, chiar daca fostul presedinte al SRR, de atunci, Dragos Seuleanu, ar fi temperat tensiunile din interior, tot nu ar fi ramas presedinte. Nu mai conteaza. Sunt intrebari pe care mi le-am pus de atunci incoace: de ce Reporteri fara frontiere a avut numai atunci, o misiune, la Bucuresti? De ce Radio Romania a devenit tinta atacurilor, mai mult din exterior? De ce au fost organizate dezbateri la GDS? Incerc sa-mi raspund.  Pentru ca era 2004, probabil, pentru ca…Vom afla. Nu fac decat sa spun ce stiu. Nu trag concluzii. Nu din teama, ci, pentru ca respect prea mult aflarea adevarului. Atat.

In 2004, mergeam pe holurile radioului public si ma abordau oameni. Pe unii ii cunosteam, pe altii, nu. Incet, in jurul meu, apareau “revoltatii” . “Il urâm pe Șeuleanu”, așa imi spuneau. N-aveam timp sa-i analizez, dar ii ascultam. In naivitatea mea de atunci, imi spuneam ca oamenii respectivi, doar vor sa-si spuna pasurile si ca nu urmaresc nimic altceva. Unul dintre ei era Gabriel Basarabescu. Stiam ca lucreaza la Redactia Muzicala. Sincer, habar n-aveam de faptul ca era compozitor sau ca lucrase la Radio Romania Tineret. Unsprezece ani in Camera Stirlor insemnasera pentru mine o munca numai in acea zona. Dar, ca orice spirit de aparare nascut la timp in mine, in acel moment, am zis nu. Si i-am cerut un sfat al inteleptului domn Calora, liderul Sindicatului Liber, Dumnezeu sa-l ierte, il pomenesc din nou. Mi-a spus atat: atentie! Ulterior, am inteles de ce.

2005

In 2005, Gabriel Basarabescu, dupa plecarea lui Dragos Seuleanu din fruntea radioului, a incercat “sa dea o lovitura” Sindicatului Liber si sa-l elimine de la conducere pe dl Calora. Sunt martori care pot confirma tentativa nereusita a lui Basarabescu. Mai mult, imi amintesc, cum, chiar din 2004, Gabriel Basarabescu se afla printre cei care pledau in jurul meu pentru transformarea organizatiei profesionale pe care o conduceam, IPRR-Initiativa Profesionala Radio Romania, in sindicat. Am refuzat categoric. N-am inteles niciodata de ce multi visau un sindicat al lor, in acea perioada. De ce o organizatie profesionala a jurnalistilor nu era importanta pentru ei? Poate pentru ca nu avea, conform legii, un statut “de forta”, de care ei aveau nevoie, la aparitia unei noi conduceri la radio. Se schimbase puterea, “bucuria nebunilor”. Poate fi o explicatie.

In 2005, insa, la Comisia de ancheta parlamentara, Dragos Seuleanu a vorbit despre Gabriel Basarabescu. Despre multi, de altfel. Dar, despre Basarabescu a spus asa, redau din stenograma oficiala de la Parlament:

“Dragoş Şeuleanu: Domnul Basarabescu poate să spună ce vrea, verificăm, vedem ce a spus, că nu ştiu să răspund. Domnul Basarabescu a spus foarte multe lucruri neadevărate, din ce îmi amintesc eu. Foarte multe lucruri neadevărate. Spre exemplu, nu v-a spus… sau v-a şi ascuns anumite lucruri; nu v-a spus domnul Basarabescu că a vrut să facem toate gingle-urile Radioului la dânsul în studio. Şi, în clipa în care nu le-am făcut la dânsul în studio şi a venit cu o ofertă foarte scumpă, a descoperit că echipamentele sunt vechi din Radio şi nu sunt bune. Până atunci era în regulă. Domnul Basarabescu este într-un oarecare conflict de interese când ne-a făcut propunerea să producem jingle-uri la dânsul în studio. De asemenea, când m-a rugat să compună un cântec pentru un anumit partid în campania electorală. Şi eu nu m-am băgat în aşa ceva. Dar astea sunt lucruri pe care sigur nu are rost…

Niciodata nu vorbim fara probe in meseria de jurnalist, dar, investigatiile mele ulterioare, circumstantele in care-am interactionat, fara sa vreau cu Gabriel Basarabescu, au aratat clar ca studio exista la dansul acasa, ca unele gingle-uri pentru o emisiune de pe RRA, au fost produse in studioul sau, dupa plecarea lui Seuleanu, in 2005. Eu insami am fost invitata cu unii colegi, acolo, sa inregistram vocile. Nu stiu, insa, daca au fost platite. Dar, ar putea fi o intrebare potrivita, in acest moment, in care se ridica anumite suspiciuni. De ce? Pentru ca dupa 2005, dl Basarabescu a devenit realizator la RRA, unde nu fusese vreodata.

Invitatii sai erau cu precadere din esichierul puterii politice, nu oameni politici neaparat, ci sustinatori ai acestora din partea asa-numitei societati civile. Iar, apoteotic,  i- a venit recent, din nou, ideea,  de a avea un sindicat al sau. Si-asa a pornit acum un an pe holurile radioului, incercand sa explice de ce este nevoie de un sindicat, unul numai al sau, care poate face..ordine. “Ordnung”, Herr Basarabescu! Asa a vrut si-n 2005.

Si tot in 2005, cand realizam emisiunea Studio Deschis playlistul emisiunii era facut de Gabriel Basarabescu. Credeti-ma, ca la fiecare editie, primeam acelasi playlist care incepea invariabil cu piesa lui Roxette “Milk, Toast and Honey”…

Sindicatul l-a infiintat in mare viteza, se apropiau alegerile,de anul acesta, 2016,  posibil. Sa fi fost foarte grabit pentru ca i-a pus sindicatului un nume luuung si “semnificativ”  sindicatulprofesionistilordinmediasiculturaromana. Si, citesc, acum ca s-a adresat CSAT ului privind modificarea legii de functionare a SRR. CSAT inseamna, stim, Consilulul Suprem de Aparare a Tarii. Care sa fie legatura? Nu e de ras, e de aflat. Deja nu mai e o stire in Romania ca exista jurnalisti acoperiti. Nu, nu m-am gandit la nimic. Doar ma intreb? Am suspiciuni. CSAT-ul are multe lucruri importante de rezolvat pentru tara, mai ales ca Europa se confrunta cu criza imigratiei, avem razboi in Siria, sunt amenintari teroriste pe continent. Ce-ar trebui sa faca pentru dl Basarabescu?

Penibilul ma scarbeste de multe ori, dar, rezist. Si, incerc sa aflu adevarul. Pana la capat.

Pacat, insa, ca in media pestrita din Romania, a avut loc la o masa intr-un studio al unei televiziuni de nisa. Si, de acolo, Gabriel Basarabescu l-a aprobat cu un “Sa traiti” aproape cu mana la ” chipiu” pe realizatorul “furibund” la adresa angajatilor SRR. “Sunteti prea multi, plecati, ma ocup eu de voi!” Emisiunea de la Realitatea TV a avut loc in noiembrie anul trecut, cu putin timp inainte, ca un senator sa vina cu ideea modificarii legii 41 a SRR si TVR, pe motiv ca ar salva TVR. Finalul ar fi, insa, unul periculos. O spun multi, nu numai eu. SRR dispare. Oare acesta sa fie motivul pentru care Gabriel Bassarabescu a aparut la RealitateaTV si acum face petitii pro-aceasta lege? E clar ca lumina zilei? Sau, ne mai trebuie o lupa?  Dar, mai bine sa cautam un jingle…Poate-l gasim. Curaj!

P.S. In curand, vom afla ca “sindicalistii” Moise si Basarabescu s-au unit. Depinde de distributia proasta a filmului care ruleaza pe ecrane. Sa vizionam!